Povestea tulburătoare a unui pensionar din Bucureşti care se uită după fiecare RATB, sperând să coboare din el soţia lui. „O aştept pe baba mea”. Finalul te va şoca

O poveste pe cât de emoţionantă, pe atât de tulburătoare, a fost relatată de o tânără din Bucureşti pe nume Mihaela. Protagonist: un pensionar din Capitală care îşi aştepta nevasta într-o staţie de RATB. Fiindcă alte cuvinte sunt de prisos, iată povestea:

Azi am pierdut de două ori RATB-ul,dar nu îmi pare rău,am avut ocazia să îi ascult of-ul domnului care tresălta la orice ratb ajungea în staţie,analiza cu atenţie,pe geam,călătorii să îşi „găsească baba”,îmi pare rău totuşi că nu am avut ocazia să fiu martoră şi la momentul când soţia dânsului a ajuns,am urcat în al treilea RATB. L-am întrebat dacă pot posta conversaţia pe Facebook, a fost de acord „poate e vreun derbedeu care o sa citească şi o să fie mai prudent”
„-Bună ziua,domnişoară!Ştiţi cumva cat e ceasul?
-Bună ziua, 13:30..
-Mulţumesc din suflet,ştiţi.. O astept pe baba mea,a plecat în vizita la sora ei,ea are probleme cu picioarele,a spus asta cu atâta tristeţe că am simţit toata durerea lui,ea avea şi alte probleme de sănătate..cu inima,na’ suntem bătrâni,le avem pe ale noastre,a pus mâna pe piept parcă era pe punctul să recite imnul naţional, acum trei luni..un derbedeu d’abia trecut de douăzeci,cu o maşină cumpărată de tac’su,şmecher-cum ziceţi voi,mergea pe trotuar,că era aglomerat pe stradă,să mai scape şi el de-un semafor,baba mea ieşea din piaţă şi a lovit-o,nenorocitul cu cine i-a dat lui permisul,dacă se întâmpla asta când eram eu tânăr..înfunda puşcăria,dar noi suntem bătrâni,pensia e mică..eu am fost militar,soţia mea, învăţătoare..cu ce să-l dau în judecată dacă el deja trimisese plicul cu bănuţi la poliţie?!Nu ne-a băgat nimeni în seamă,unii chiar ne râdeau in nas şi ne spuneau sa scoatem de la el măcar banii de spitalizare,dar spuneţi domnişoara,baba mea nu poate să meargă singură, o urc în tramvai şi o cobor,îmi fac datoria de bărbat,moş care îmbătrâneşte lângă ea,statul pe care l-am servit cu mândrie când îşi face datoria…?”

FANATIK LA ROLAND GARROS. VLAD ROŞCA, DESPRE TRĂIRILE UNEI MARI VICTORII