După 26 de ani, s-a adus la lumină o pagină de jurnal în care ”Fata cu părut de foc” se autodescria și își trecea pasaje din amintirile sale din copilărie
De la moartea Mădălinei Manole au trecut 8 ani, ancheta în cazul acesteia este departe de a se termina, dar și publicarea unor lucruri neștiute despre artistă. După 26 de ani, s-a adus la lumină o pagină de jurnal în care ”Fata cu părut de foc” se autodescria și își trecea pasaje din amintirile sale din copilărie. Înscrisurile au fost publicate în revista ”Mihaela”, în anul 1992, ce era condusă de caricaturistul Nell Cobar. În urmă cu 8 ani, acestea au fost republicate în Adevărul.
Regretata Mădălina Manole se descria drept o persoană care avea nevoie permanentă încă din copilărie de aprecierea oamenilor din jur. Cu toate acestea, în revistă de arăta că a fost un copil timid care a reușit să se autodepășească prin muzică. După cum a fost inițial intitulat textul, ”Povestea unei fetițe”, arăta și fragilitatea artistei.
„Într-o zi de septembrie, în urmă cu 18 ani, grupe de copii zgomotoși, chemați de clopoțelul de la intrarea școlii generale nr. 6 din Ploiești, năvăleau în clasă luându-și în primire cărțile și caietele care așteptau frumos înșirate pe bănci.
Printre copii, pășește în clasă I, o fetiță slăbuță că un fir de floare, stinghera, timidă, tăcută, puțin speriată. Hărmălaia din jur o face și mai temătoare: cum o să se împace cu acești copii, cu acești „colegi” atât de gălăgioși. Din aceste gânduri o scoate o anumită rumoare”, începe textul.
În continuare, Mădălina a scris despre un episod care a marcat-o. ”De câteva minute, doamnă profesoară strigă catalogul, dar fetiță-prinsă în gândurile ei-vede-aude totul că prin vis. Copiii din jur, când își aud numele, se ridica și strigă tare „Prezent!”. Unii mai răspund la câteva întrebări. Acum, doamnă rostește numele fetiței. Trebuie să-l repete de câteva ori până ea se trezește, se ridica și spune „prezent!”.
„Nu te-aud, fetițo! Tu n-ai limbă? Răspunde, te rog, mai tare!”. Fetița repetă „prezent”, dar cu aceeași voce sugrumată de timiditate. O timiditate de care știa că nu va scăpa niciodată, pentru că s-a născut și a crescut cu ea”, a mai scris ”Fata cu părul de foc”.
În încheiere, artista a admis că a avut în preajmă oameni care o fac să se descurajeze. „Ehei, față dragă”, îi spune profesoară, „tu o să ai mari probleme cu vocea asta, din pricină timidității tale…” Dacă cei din jur o privesc cu zâmbete, făcând haz de ea, iată în față două fetițe, Gabriela și Milena, care îi transmit un semn de încurajare, de prietenie. „Chiar vom deveni prietene?”, se întreabă fetiță. „Vom vedea. Oricum, am atâta nevoie de prietenie!”, este scris în final.