Noile spitale construite la Wuhan sunt aproape goale. Ce spune acest lucru despre sistemul secretos al Beijingului și cum are grijă China mai mult de imagine decât de pacienți. Sursa foto: Hepta
Odată cu răspândirea noului tip de coronavirus, autoritățile din Wuhan ne-au oferit o lecție despre mobilizare, reușind să construiască două spitale în decurs de câteva zile. O săptămână după inaugurarea unităților medicale, singurul lucru care lipsește este pacientul.
Cele două spitale construite de la zero în cel mai scurt timp posibil urmau să fie aprovizionate cu toate cele necesare luptei împotriva răspândirii noului coronavirus, iar mii de doctori și personal medical trebuiau să trateze în jur de 2.600 de pacienți, scrie The Guardian.
Patru zile după marea deschidere, spitalul Leishenshan, cel mare, găzduia numai 90 de pacienți, într-o suprafață ce acoperea tratarea a 1.600 de oameni, chiar dacă datele raportate de autoritățile din Wuhan anunțau că nu mai sunt paturi libere.
Celălalt spital, Huoshenshan, nu avea ocupate cele 1.00 de paturi nici la o săptămână după deschidere.
Între timp, orașul amplasa unități de urgență în cadrul galeriilor de artă ori pe stadioanele sportive, iar medicii tot întorceau oamenii din drum. Chiar dacă China are cea mai mare armată din lume, nu a trimis în zona respectivă niciun spital ambulant.
Diferența dintre acele spitale din Wuhan, construite și inaugurate cu mare fast, și realitatea complicată de la fața locului arată, de fapt, cea mai mare provocare a Beijingului atunci când vine vorba despre lupta cu epidemia de coronavirus: propriul sistem autoritar, secret și aparatul de cenzură și propagandă guvernamental.
Partidul Comunist din China este conceput pentru a zdrobi orice oponent, astfel că sistemul nu poate fi unul demn de încredere în ceea ce privește acuratețea informațiilor transmise.
Acest lucru se răsfrânge nu numai asupra familiilor lăsate să lupte singure împotriva virusului, dar și asupra afacerilor distruse de izolarea bruscă, cât și asupra întregii lumi care încearcă să se lămurească față de succesul Beijingului în a controla epidemia.
„Sistemul centralizat al Chinei și lipsa libertății presei de acolo a întârziat măsurile necesare la începutul epidemiei, atunci când încă era posibilă limitarea acesteia la nivel local”, a declarat Ho-fung Hung, profesor de economie politică la Univestitatea Johns Hopkins din Statele Unite, potrivit The Guardian.
Astfel, China nu a ieșit public cu informații despre virus la fel de devreme ca în cazul crizei epidemiei de SARS din 2003, atunci când OMS a lăudat autoritățile de la Beijing pentru transparența de care au dat dovadă.
Acum, a devenit din ce în ce mai clar faptul că autoritățile au fost mai degrabă ocupate cu ascunderea crizei din primele săptămâni, ceea ce a dus la răspândirea virusului la nivel mondial.
Doi oficiali au fost concediați, primarul din Wuhan a admis mai multe scăpări în cadrul unui interviu difuzat la nivel național, iar guvernul central a trimis o echipă să cerceteze starea medicului Li Wenliang, cel care a vorbit pentru prima dată despre existența unui virus necunoscut la acea vrea vreme și care a decedat, o lună mai târziu, din cauza noului coronavirus.
Într-un eseu în care arunca vina pe președintele Xi Jinping, un disident intelectual pretinde că statul chinez, caracterizat prin tăcere, a jucat un rol esențial în răspândirea bolii.
„A început cu cenzura asupra informațiilor transmise de presă, ceea ce a servit la încurajarea decepției la fiecare nivel guvernamental”, scria Xu Zhangrun, în eseul Viral Alarm, When Fury Overcomes Fear.
„Nu a făcut decât să arate adevărata față atunci când birocrații din întreg sistemul au ingnorat responsabilitatea de a dezvălui situația, continuând să obțină aprobare din partea superiorilor. Cu toții au stat deoparte în timp ce fereastra crucială, prin care puteau controla infecția, li s-a închis în față „, a mai scris Xu.
Problemele cu oficialii care încearcă să acopere scandalurile sau greșelile nu sunt primele de acest fel în China. Doar că, fără o presă liberă, alegeri sau prea mult spațiu pentru societatea civilă, modalitățile prin care cetățenii pot trage la răspundere autoritățile sunt limitate.
Chiar și atunci când guvernul a întors pagina și a anunțat existența unei crize, a părut că focusul a fost mai degrabă pe propria imagine și nu pe controlarea epidemiei. Altfel, Beijingul ar fi avut capacitatea necesară de trimite medici și un spital ambulant la Wuhan, în loc să înceapă să construiască noi spitale.
Chiar dacă este neclar de ce atutoritățile chineze nu au ales această variantă, cert este că o țară ce lucrează cu spitale ambulante arată ca o țară aflată în criză, iar China nu a vrut să apară într-o astfel de ipostază, în timp ce construirea unui spital nou, de la zero, este un plus de imagine.
În plus, multe familii s-au plâns de faptul că se luptă din greu pentru a-și testa rudele bolnave, ceea ce ridică un semn de întrebare asupra acurateții numărului de îmbolnăviri cu noul coronavirus. Până la urmă, la un suspect de infecție cu noul virus ce nu este testat și validat nu se pune la socoteală.