A murit George Stanca. Ce scria, de pe patul de spital
Cunoscutul scriitor George Stanca a încetat din viaţă la vârsta de 71 de ani. Acesta suferea de mai mule probleme de sănătate şi a fost supus în ultima perioadă la trei intervenţii chirurgicale. La ultima internare şi-a realizat pe blogul său un mic jurnal din spital. Dezvăluirile sunt cutremurătoare, sunt trăirile din ultimele zile ale unui om suferind.
Sâmbătă, pe data de 5 ianuarie, acesta îşi motiva absenţa de pe blog prin problemele de sănătate pe care le avea. Suferinţa nu îi dădea pace şi se întrista şi mai tare atunci când se gândea că un bun prieten al său şi-a dat viaţa pe patul de spital, în timpul unei intervenţii chirurgicale: „M-am hotărât ca odată cu noul an să reiau scrierile la blog. Am lipsit atât din motive de sănătate. Ce să vă spun despre un calvar care a ținut din iulie în noembrie, mi-a stricat sănătatea și vara… și toamna și sărbătorile.
Pe scurt ca o coincidență nefastă anul 2018, al Unirii, Centenarului Nostru pentru mine a fost un dezastru, un calvar. Pe scurt din iulie în noiembrie trei operații și mă mai așteaptă încă una. Cum să fiu optimist când ieri aflu că bunul meu prieten Petre Tănăsoaica a murit făcând infarct la intevenția pentru o ocluzie intestinală. E drept că avea inima slabă. Observându-mi sensibilitatea el mereu îmi spunea: ” bă Stanco, tu plângi ușor, să vii și la moartea mea că eu mă voi duce primul, pot să mor oricând… Avea inima slabă… și doar 63 de ani”, scria George Stanca.
Două zile mai târziu, îşi povestea chinul, după ce ajungea la spital: „Chiar de Sf Ion niște dureri suspecte la stomac m-au dus la spital din nou. Am rămas aici … azi e duminică 20 ian, și tot aici am rămas..Mâine fac 2 săpt.. La stomac nu mi s-a depistat problema dar între timp am făcut un soi de bronșită care mă sufocă. Mi s-au scos azi 500 ml de lichid din plămâni urmând ca mâine să repetăm… Mă sufoc, nu pot respira e un coșmar, mai ales că noaptea se petrece totul. Din aceste motive nu am mai scris și încă nu voi mai scrie la blog deși eram decis. Am însă o restanță. Ultima scrisoare din anul trecut am adresat-o Inalt Preafericitului Daniel o reproduc fiindcă ieri a venit la spital la mine Preotul Paroh Emil Cărămizaru de la Biserica Sf. Gheorghe -Nou cu o scrisoare din partea Fericirii Sale. M-a flatat așa că cei care doresc să împartă bucuria mea o pot face, dacă vor. Dacă nu, nu! Eu sunt foarte mândru și mulțumit. Poate că aveam nevoie de aceste luni de spitalizare ca să mă apropii mai mult de Dumnezeu, cu ajutorul căruia sper să mă fac bine.”