Ce spune Gabriel Cotabiță despre momentele de cumpănă prin care a trecut
Gabriel Cotabiță a vorbit despre cele mai grele momente din viața sa. La mai bine de patru ani după ce s-a aflat la un pas de moarte , în urma accidentului cerebral suferit, îndrăgitul artist continuă să fie o prezență constantă pe cele mai importante scene ale României.
Într-un interviu acordat recent pentru Wowbiz.ro, Gabriel Cotabiță a vorbit deschis despre momentele cumplite prin care a trecut în 2015, când a stat în comă mai bine de o lună, timp în care doctorii au încercat chiar și imposibilul pentru a-l face să se trezească. Deși specialiștii nu-i mai dădeau prea multe șanse de salvare, familia a continuat să spere într-o minune, care iată că s-a și produs.
„Mi-a fost foarte greu luni de zile! Îmi amintesc că urcam pe scenă cu prompter, și cântam uitându-mă tot timpul acolo! Aveam momente când nu îmi aduceam aminte versurile, erau așa niște flash-uri ciudate… și trebuia să fac ceva rapid! De aceea, am recurs la acel tertip, să nu simtă oamenii din public că ar fi fost ceva în neregulă cu mine. Tulburările erau dure și îmi dădeau o stare de anxietate. Cu timpul, din fericire, ele au devenit din ce în ce mai rare, iar după un an, nu am mai avut nimic. Totul este acum perfect și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru în fiecare zi” , a declarat îndrăgitul artist pentru sursa citată.
Totodată, Gabriel Cotabiță a vorbit în urmă cu ceva timp despre dificultățile pe care le-a întâmpinat pentru a reveni pe scena muzicală, după ce s-a aflat la un pas de moarte. În plus, artistul le-a împărtășit fanilor cea mai mare temere a sa.
„Lumea a fost atât de reticentă să mă pună din nou pe piaţă – casele de producţii. Rezultatul e că, după ce a fost băgată pe radio piesa (n.r.: prima melodie înregistrată după ce a ieşit din comă), a ajuns în top, iar asta înseamnă că oamenii au înţeles mesajul. Da, mie mi s-a întâmplat asta (n.r.: să îşi piardă amintirile). Ai pus degetul exact pe rană. Amintirile mele sunt estompate. Ceea ce este important este că nu au fost şterse. (…). Într-o dimineaţă, am umblat prin lucruri şi am găsit un breloc (…), în secundul doi mi-am amintit multe lucruri”.