Femeia care nu a fost bolnava niciodata isi face cunoscute secretele longevitatii!
O femeie care tocmai ce a împălinit 91 de ani a povestit cum a ajuns la această vârstă fără să fi vreodată bolnavă! Maria Danci, o femeie de 91 de ani care locuieşte în localitatea maramureşeană Săcel, nu a ştiut ce înseamnă boala până în urmă cu câteva luni. ”N-am fo’ la spital niciodată până amu, n-am luat o injecţie în tătă viaţa mea, n-am luat leacuri”, se lăuda ea reporeterului adevărul.ro.
”Numaʼ 91 am împlinit. Amu, Dumnezău, câţʼ a vreʼ, mi-a mai da. Daʼ mă duc, că nora nu se poate ţâne de mine. Numaʼ amu, de la Paşti, m-o lovit o boală de inimă”, spune ea. ”Boala de inimă” a venit ca urmare a stresului provocat de faptul că un membru al familiei, respectiv ginerele ei, s-a îmbolnăvit grav, iar asta a supărat-o atât de tare, încât s-a îmbolnăvit şi ea. ”Is supărăcioasă. Când nu mă vedea nimeʼ am plâns, că mi-o foʼ mnilă şi de fată, şi de el. Trebe să-l ridice, apoi io nu pot să văd aşe ceva”, spune femeia care nu a fost niciodată bolnavă.
Citește și Avril Lavigne a acceptat moartea adusă de boala Lyme! Cântăreața, mărturisiri cutremurătoare!
Citește și Giani din Las Fierbinţi a vorbit despre boala pe care o are! Prin ce suferinţe trece actorul
Femeia a urmat doar cinci clase, cum era pe vremea ei. ”Am făcut numaʼ cinci clasă. Aşe o foʼ atunci, pă timpuʼ mneu. Daʼ am învăţat tare bine. M-aş fi cerut să mă duc mai departe, daʼ preotuʼ nostʼ o vrut să mă ducă la şcoala de muzică. O zâs cătă părinţî mnei că m-or trimite la şcoală unde să nu plătească bani. Daʼn-am mai vrut să mă duc acolo. M-am prins de pticoarele mamii şi n-am vrut să mă duc”, mai povesteşte ea. Aşa că a rămas acasă, lângă mama ei şi a făcut ceea ce făceau toate fetele din sat: s-a măritat, a făcut copii şi a avut grijă de gospodărie. ”În ʼ46, la 19 ani, m-am măritat, la avere mare, ş-am lucrat bugăt. Am 71 de ani de când m-am măritat şi de 21 de ani îs văduvă. Ş-am tri coptii şi încep amuʼ să fiu un ptic mai bolnavă ca ei. Daʼ n-am foʼ până amu”, socoteşte ea.
Traiul de acum i se pare mult mai uşor, însă parcă era mai frumos pe vremuri, când nu era ajutor social. ”Nu erau bani, nu era servici. Bani aveam dacă vindeam un diţăl, un mniel, o oaie. Sămânam grâu, mălai, ovăz. Făceam ulei de floarea soarelui şi de sămânţă de dovleac. Vai, daʼ bun era. Nu trăbuia prăjit, şi era negru la culoare. Apoi am ţânut animale. Oi, cai şi aveam câte două-tri vaci. Apoi, când vindeam mniei şi făceam bani mai mulţʼ trăbuia a plăti sâmbria, toamna, la păstori. Îi mai bine-amu, c-amu-s mai mulţʼ bani. Şi mai puţân lucru. Nu găsăşti o femeie, un om, să-ţʼ vină la lucru. Că tăţʼ au bani amu. Stau cu aceia bani (de la stat), nu să uită că mănâncă o felie de ptită. Stau aşa, blegi, daʼ nu te duci tu să lucri şi aştepţʼ până trece luna şi vin banii să-ţʼcumperi o ptită! Erau mai mulţʼ săraci mai demult, daʼ veneau la lucru. Veneau bărbaţî la cosât, femeile la secerat. Daʼ amu, tăt acela pământ îl avem, daʼ nu-l mai lucră nime”, spune femeia care nu a fost niciodată suferindă poate și pentru faptul că a muncit toată viața.