Este doliu în lumea academică, după moartea profesorului universitar doctor Traian Diaconescu! Tristul anunț al trecerii în neființă a profesorului universitar a venit chiar de la conducerea Universității Alexandru Ioan Cuza, care a scris un mesaj pe pagina de Facebook. Renumitul profesor avea 80 de ani.
”Traian Diaconescu, unul dintre cei mai mari latiniști și profesori de filologie clasică din România, a murit în dimineața zilei de 23 noiembrie.
Înmormântarea va avea loc miercuri, 27 noiembrie, la ora 13:00, la biserica din cimitirul „Eternitatea” din Iași, scrie pe pagina de Facebook a secției de Latină – Greacă veche a „Universității Alexandru Ioan Cuza”.
Traian Diaconescu s-a născut pe data de 14 iulie 1939, într-o familie de țărani din Bălceşti, judeţul Vâlcea. Urmează cursurile primare în satul natal, gimnaziul la Liceul „Ion Neculce” din Bucureşti, iar cursurile liceale la Balş, judeţul Olt. Va absolvi în 1963 Facultatea de Filologie, secţia limbi clasice, a Universităţii din Bucureşti. Îşi susţine doctoratul în filologie clasică în 1974, cu teza Metaforă şi univers saturnalic în comedia lui Plautus.
Începând din 1963 trece prin toate gradele didactice (până la profesor titular şi şef de catedră) la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Beneficiază de stagii de documentare în străinătate: Perugia, Italia (1972), Freiburg im Breisgau, Germania (1985), Viena (1985), Atena (1992), Madrid (1994), Salonic şi Ianina, Grecia (1995), Barcelona şi Murcia (1996), Lerida, Spania (1998), Atena, Creta şi Salonic, Grecia (1999), Padova, Florenţa şi Veneţia, Italia (2000).
Debutează în 1965 la „Iaşul literar” (cu studiul V. Alecsandri şi marii poeţi din epoca lui Augustus) şi la „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi” (cu studiul M. Eminescu şi arta traducerii din poeţii greco-latini). Colaborează la „Studii clasice”, „Anuarul de lingvistică şi istorie literară”, „Cronica”, „Limba română” (Chişinău), „Studia antiqua et archaeologica”, „Convorbiri literare” etc.
Traian Diaconescu era binecunoscut în lumea universitară și în cea literară, prin multitudinea traducerilor din antichitatea latină și greacă, dar și prin transpunerea în latinește a unor importanți poeți români, cum ar fi Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga sau Arghezi.