Cristina Țopescu și celebrul scriitor brazilian
În urmă aproape 20 de ani, regretata Cristina Țopescu, sprijinită de agentul lui lui Paulo Coelho, avea să realizeze singurul și cel mai emoționant interviu făcut vreodată în România care l-a avut ca protagonist pe celebrul scriitor brazilian. Întâlnirea dintre cei doi a avut loc, în casa acestuia din sudul Franţei.
În interviul realizat de Cristina Ţopescu, scriitorul brazilian vorbeşte despre ezitările pe care le-a avut înainte de a experimenta domeniile artelor, până să devină scriitor. „Procesul de creaţie trebuie să se supună legăturii misterioase cu viaţa şi dacă ai un vis acesta trebuie să se împlinească”. Interviul a fost publicat la vremea respective în Dilema Veche.
Coelho i-a povestit Cristinei Țopescu despre norocul pe care l-a avut în viață pentru că și-a permis să își urmeze visurile, un lucru pe care oamenii în general nu îl reușesc.
„Majoritatea oamenilor au tendinţa de a nu-şi urma visurile pentru că, atunci cînd îţi urmezi visul, poţi fi rănit şi nu mai poţi da vina pe părinţi, pe soţie sau pe copii. Este alegerea ta.
Aşa că am amânat ani de zile visul de a deveni scriitor. Apoi, a urmat pelerinajul la Santiago de Compostella. În acel moment, mi-am spus: viaţa este mult mai simplă decât am crezut. Aveam 38 de ani, şi majoritatea oamenilor cred că este prea tîrziu să începi ceva. Alţii se gândesc că, dacă acţionează, vor răni pe cineva, aşa cum eu o puteam răni pe soţia mea…
Când îţi urmezi visul, cei care te iubesc nu suferă, înţeleg. Te înţeleg, dar o iau încet. Desigur, te iubesc. Îmi amintesc de părinţii mei, cînd le-am spus că vreau să devin artist. Au fost aşa de tulburaţi, că m-au dus la un sanatoriu pentru că ţineau la mine. Credeau că sunt nebun şi trebuia neapărat să mă răzgîndesc”, îi mărturisea atunci scriitorul brazilian jurnalistei.
Marele scriitor brazilian i-a împărtășit Cristinei Țopescu și câteva amănunte importante despre perioada sa de rebeliune, cea care avea să îi schimbe viața pentru totdeauna. „Cred că revolta este foarte importantă. A lupta împotriva unui lucru pe care oamenii îl iau ca atare este foarte important, într-o anumită perioadă a vieţii. Chiar dacă revii la aceleaşi valori, nu simţi că viaţa te-a păcălit. Ai degustat mai multe vinuri care nu ţi-au plăcut şi te întorci la cel care ţi-a plăcut. Dacă ai toată viaţa un singur soţ, te vei întreba mereu cum este să faci dragoste şi cu un alt bărbat. Pentru a ajunge unde trebuie, e nevoie s-o iei şi pe drumuri şerpuite”, mai declara Coelho.
În același timp, Paulo Coelho i-a vorbit atunci Cristinei și despre moarte pe care o asemăna un înger frumos şi blond: „Mi-am dat seama că moartea nu este duşmanul meu, ci stă aici, alături de mine, şi mă priveşte.
O văd ca pe un înger frumos şi blond. Este fermecătoare şi-mi spune: „Te voi atinge”, iar eu îi spun: Nu face asta acum, ci mai tîrziu. Spune: Nu ştii cînd te voi săruta, prin urmare, trăieşte din plin.
Asta fac eu, de cînd mi-am dat seama că voi muri şi că moartea nu e duşmanul meu. Este cel mai bun maestru, pentru că ea poate opri totul. De atunci, nu mai amîn niciodată o decizie. Îndrăznesc să fac lucruri pe care nu le-am făcut niciodată pentru că nu am nimic de pierdut.
Voi muri la finele vieţii. Am decis că vreau să mor trăind. Poate părea un paradox, dar nu este. Ştiu oameni care sînt deja morţi. Nu îndrăznesc nimic. Au renunţat la tot. Mănâncă, fac dragoste, se plimbă, merg la cinema, se uită la TV, dar sînt morţi, pentru că au renunţat la viaţă. Visul meu este acela ca, în ziua în care moartea mă va atinge, să atingă un om viu”, mai spunea Paulo Coelho.
Faimosul scriitor a povestit, în cadrul aceluiași interviu, și despre vizita sa în România din 1982: „Era în timpul dictaturii Ceauşescu şi noi, în Brazilia, eram tot sub dictatură militară. Am fost închis, am fost torturat.
Astfel, mergînd în România a fost ca şi cînd aş fi mers în Brazilia. Era aceeaşi energie negativă, se încerca controlarea modului în care oamenii vorbeau şi gîndeau.
Dar România este o ţară care m-a marcat. Dincolo de oprimarea politică pe care o cunoscusem şi în ţara mea, am cunoscut oameni cu suflete mari, oameni vii. Erau speriaţi, aşa cum eram şi noi, brazilienii, dar erau vii.
M-am gândit să vin în România să stau trei-patru luni, să stau de vorbă cu oamenii, să merg în baruri, la petreceri, la cinema, să duc o viaţă normală ca aici, în Pirinei. Mă gîndesc foarte serios la asta, pentru că voi, românii, chiar dacă nu vă daţi seama, sînteţi foarte apropiaţi de brazilieni. Nu mă refer numai la limbă… Singurul lucru la care ne pricepem mult mai bine decît voi e fotbalul. În afară de asta, sîntem foarte apropiaţi. Chiar şi echipamentul fotbaliştilor români seamănă cu cel al brazilienilor”.
Cristina Țopescu a murit la 59 de ani, fiind găsită fără suflare la 12 ianuarie 2020 în casa în care locuia. Primele informații arată o moarte naturală, în somn. A fost incinerată la Crematoriul Vitan-Bârzești.
Potrivit IPJ Ilfov, în timpul necropsiei făcute în zilele premergătoare descoperirii cadavrului, legiştii au descoperit o posibilă cauză a morţii jurnalistei. Se pare că între muşchii cordului se instalase un strat de grăsime, ce ar fi putut conduce la anumite anomalii ale funcţionării sistemului cardiac.