Cornelia şi Lupu Rednic au fost oameni, simpli, săraci, la începutul carierei lor, după cum chiar ei povestesc. Acum, tot simpli sunt, însă conturile din bancă s-au majorat substanţial. În ciuda veniturilor uriaşe, cei doi artişti recunosc că au plecat de jos şi că au avut foarte multe neajunsuri.
Povestea de viaţă a Corneliei Rednic este cu atât mai înduioşătoare cu cât s-a lăsat de şcoală atunci când şi-a întâlnit soţul, însă atunci a realizat că trebuie să se întoarcă din nou la învăţat şi a făcut-o.
„Noi, când am plecat la drum, am fost nişte oameni simpli, chiar săraci. Eu după clasa a X-a am renunţat la şcoală şi m-am măritat cu Lupu. Apoi mi-am dat seama că nu e bine, m-am întors la şcoală, mi-am terminat studiile, apoi am făcut şi facultatea, pe toate pe rând”, povesteşte Cornelia Rednic.
Soţul Corneliei Rednic a renunţat la şcoală, după gimnaziu. A preferat să meargă la muncă, transporta porumb, sfeclă şi furajeră cu calul şi căruţa. S-a mutat de acasă şi nu s-a mai uitat înapoi. “În 1985, am terminat clasa a VIII-a şi am plecat la Arad, localitatea Nădlac, unde munceam cu caii şi căruţa. Transportam porumb, sfeclă de zahăr şi furajeră”, povesteşte Lupu Rednic.
“Acasă, provin dintr-o familie de oameni gospodari şi credincioşi. (…). La 14 ani am fost la defrişat de păduri prin ţară, la drenuri. Mama m-a făcut la 42 de ani. Mama n-a avut nicio clasă, dar foarte deşteaptă. A zis că se descurcă ea. Mama nu a vrut să dea terenul pentru colectivizare şi statul a acţionat în instanţă şi a condamnat-o pe mama la doi ani de închisoare. Apoi am intrat eu în Poliţie. Ei nu i-a plăcut niciodată că am fost poliţist. Când a venit cel care a arestat-o pe mama, mi-a zis că parcă îşi aminteşte cum stăteam în braţe. Mama avea o educaţie aparte, nu ştiu dacă un profesor te poate învăţa aşa ceva. (…). Am mers pe obiceiul de la ţară”, a mai povestit Lupu Rednic, artistul care conduce acum un bolid de zeci de mii de euro.