Pe 15 ianuarie 2020 se împlinesc 170 de ani de la nașterea marelui poet român Mihai Eminescu. Din păcate, moartea poetului este învăluită în mister și de-a lungul timpului au existat mai multe variante legat de boala care a dus la deces.
Mihai Eminescu rămâne cel mai mare poet român. Operele sale precum ”Luceafărul”, ”Ce te legeni?”, ”Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, sau ”Călin file de poveste” sunt câteva dintre operele lăsate de poet în urma sa, studiate și în zilele noastreîn instituțiile de învățământ.
Viața poetului a fost una scurtă murind la vârsta de numai 39 de ani. Cauzele morții lui Eminescu sunt diverse, de la schizofrenie, sifilis, marlpraxis fiind diagnosticat greșit sau infarct. Din cauza faptului că nu există un dosar medical care să arate exact cauza morții s-a ajuns la acest mister, potrivit a1.ro.
Există însă voci care susțin să poetul a murit după ce a fost lovit cu o piatră în cap de Petre Poenaru, un tenor internat și el în Casa de Sănătate Alexandru Șuțu, de pe strada Plantelor din București. Sora lui Mihai Eminescu, Emilia Hempel, susține această teorie.
Diagnosticul de sifilis nu a fost documentatla vremea respectivă, poetul primind un tratament greșit care i-a grăbit moartea. Mihai Eminescu a fost tratat cu mercur, iar în alăturare cu viciile acestuia, se știe că fuma, boala s-a agravat și s-a ajuns la deces.
În raportul autopsiei marelui poet nu apar leziunile cerebrale specifice sifilisului chiar dacă Eminescu fusese internat pe motiv de boală psihică. Din păcate, tratamentul greșit a dus la moartea poetului. Mai exact, Mihai Eminescu, a suferit un infarct, în jurul orei 4:00, dimineața, pe un pat de fier din spital.
Medicul de serviciu din dimineața în care marele geniu și-a dat viața a povestit că Mihai Eminescu a avut o ultimă dorință. Cel care scrisese ”Luceafărul” sau ”Odă în metru antic” și-a dorit doar un banal pahar cu lapte pe care doctorul l-a strecurat prin vizeta metalică a ”celulei” în care se afla poetul.
Eminescu era izolat și a murit singur pe un pat metalic, la 4 dimineașa, pe 15 iunie 1889. Se pare că marele poet și-a presimțit moartea pentru că i-ar fi șoptit medicului de serviciu care i-a făcut această favoară că este ”năruit”.
Decesul a fost confirmat abia a doua zi, pe 16 iunie, iar formele legale au fost făcute ambiguu fără a precizt exact cauza morții lui Eminescu. Totodată, la autopsie creierul său a fost lăsat pe marginea unei ferestre, de o asistentă, unde s-a descompus rapid și nu a mai putut fi studiat.
Poetul ieșean a fost înmormântat două zile mai târziu, pe 18 iunie, în jurul orei 17:00. Sicriul a fost depus în prealabil la biserica Sfântul ”Gheorghe cel Nou” din Bucureşti, pe un catafalc împodobit cu ramuri de tei, coroane de flori și mesaje de la prieteni.