Corina Chiriac a urcat pe scena cu o fituica!
Corina Chiriac știe să iasă cu succes din momente mai puțin plăcute. Așa s-a întâmplat și la ultimul spectacol susținut de îndrăgita artistă, care nu numai că a ieșit din încurcătură, dar a ieșit într-un mare fel! A fost chiar aplaudată în picioare, la Sala Palatului!
Veterana scenei muzicii ușoare a urcat cu o fițuică pe scenă și a avut o explicație care i-a făcut pe spectatori să râdă și s-o aplaude. Mereu surprinzătoare, Corina Chiriac a făcut să vibreze Sala Palatului de aplauze, în weekend, iar asta chiar înainte să înceapă să cânte. Artista a pășit pe scenă cu o fițuică în mână și s-a scuzat în fața publicului că nu știe textul unei melodii.
„Tocmai am scris-o, este o melodie nouă. Dar am modificat textul iar. A 14-a oară. Trebuie să mă familiarizez cu ce am scris adineauri”, a recunoscut artista de 69 de ani. În afara acestui cântec nou, neașteptat intitulat „Grasa ține casa”, cântăreața a interpretat în fața a 4.000 de spectatori șlagăre precum „Ce dor mi-a fost”, „Ce mică-i vacanța mare” ori „Vino iubire înapoi”.
Corina Chiriac nu avea cum să nu fie cântăreață! Tatăl său, compozitorul Mircea Chiriac, a fost profesor la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, iar mama sa, Elisabeta Chiriac, a fost profesoară de pian la același Conservator. Aceștia o familiarizează de la cea mai fragedă vârstă cu lumea sunetelor.
În 1965 debutează radiofonic la Casa de cultură a studenților „Grigore Preoteasa” din București, în cadrul concursului „Debuturi”. Câștigă premiul de popularitate al celui mai tânăr concurent cu două compoziții proprii și melodia „Pe valea Prahovei” de George Grigoriu. Președintele juriului: compozitorul George Grigoriu.
În 1966, după ce a fost elevă timp de 10 ani la Școala de muzică Nr.1, urmează clasa a XII-a la liceul „Nicolae Bălcescu”. În 1967 după ce termină liceul „Nicolae Bălcescu”, este admisă ca studentă la IATC „I.L. Caragiale” (actualul ATF) din București, clasa actorie Constantin Moruzan – Mihai Mereuță. A mai studiat și cu regizorul Mony Gellelter și Adriana Piteșteanu.
A fost colegă de generație cu: George Mihăiță, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag, Tamara Crețulescu, Mihaela Arsenescu, Mircea Diaconu, Carmen Maria Struja, Ștefan Velniciuc.
Debutează la Teatrul de comedie din București, cu un rol secundar în piesa „Sfântul” de Eugen Barbu, în regia Sandei Manu. Face parte din echipa de studenți actori care fac figurație la teatru, studiourile Buftea și TVR.
Anii 1968-1969 au însemnat apariții muzical-literare în cadrul clubului de presă al Casei de cultură a studenților „Grigore Preoteasa”, care îi aduc primele cronici în ziarele vremii.