Mulţi nu vor să încurajeze cerşetoria, alţii pur şi simplu i-ar pune la muncă, iar altora chiar nu le pasă de ceea ce se întâmplă lângă ei. Cu toate acestea, realitatea nu poate fi negată sau ignorată.
Cel mai dureros este că mulţi dintre noi ştim ce se întâmplă cu banii pe care îi primesc bătrânii de la metrou sau de pe stradă sau măcar bănuim ce se întâmplă cu ei, dar nu avem ce face. Adevărul este că, aşa cum se întâ,plă în mai toate capitalele europene, oamenii care cerşesc au un soi de ”impresari”, oameni care nu muncesc, dar care îşi câştigă banii prin confiscarea câştigurilor de la cerşetori sau de la cei pe care îi numim ”parcangii”.
Aceşti oameni se folosesc de persoane care pot stârni mila trecătorilor: copii, bătrâni, persoane cu handicap, femei însărcinate sau alte categorii de astfel de persoane. În fiecare seară, sau la un interval regulat, aceşti ”protectori” vin să ridice fondurile de la cei care stau în stradă şi ne privesc cu frică. Da, cu frică, pentru că, de cele mai multe ori, bătrânii sunt bătuţi cu bestialitate pentru că nu au reuşit să îşi facă ”target-ul” pe ziua respectivă. Din acest motiv, când te uiţi în ochii cerşetorilor, vei vedea că te imploră parcă să le dai un bănuţ pentru a scăpa de corecţia ”protectorului”.
Aici, intervine o altă problemă: ce facem? Le dăm sau nu bani cerşetorilor?