Ce planuri secrete avea Nicolae Ceaușescu, înainte să fie executat. Tocmai acum au ieșit la iveală!
Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit pe 26 ianuarie 101 ani. Este o aberație, bine-nțeles, dar faptul că s-a născut pe 26 ianuarie 1918, la Scornicești, județul Olt, este o realitate. Uitată de majoritatea românilor, amintită cu nostalgie de o minoritate din ce în ce mai numeroasă. Ceaușescu este simbolul nenorocirii aduse de comunism în România, a chinuit un popor întreg pentru visurile sale megalomanice și a plătit cu viața pe 25 decembrie 1989, executat într-o unitate militară din Târgoviște după un simulacru de proces, fapt recunoscut unanim. Era vinovat de multe, cultul personalității, alimentat criminal de un aparat de propagandă și opresiune bazat pe interese meschine de grup, îl rupsese de realitate, dar trebuia judecat altfel decât pe repede înainte, de o instanță ad-hoc, care a făcut de rușine justiția românească.
Este clar că Nicolae Ceaușescu trebuia să moară. Valul care a măturat lagărul socialist în 1989 nu se putea împiedica de el. Dintre toate țările socialiste, în România era cel mai rău și tocmai de aceea schimbarea radicală și violentă din decembrie 1989 s-a bazat pe ura poporului sătul de privațiuni față de „cel mai iubit fiu” al său. În spatele evenimentelor sângeroase din acel decembrie de acum 28 de ani s-au aflat, însă, și interese străine de suferința românilor, interese externe cauzate de planurile secrete pe care le avea Nicolae Ceaușescu, stăpânul absolut al unei țări care, să nu uităm, era singura țară din lume fără datorii la marile instituții bancare mondiale, realitate de neiertat în cercurile bogaților care conduceau lumea. Ba mai mult, România avea de recuperat miliarde de dolari de la țările arabe și cele africane.
Să ne aducem aminte, istoria este una pentru toți, fie că ne convine sau nu: în martie 1989 Republica Socialistă România își plătise datoriile, cu imense sacrificii din partea populației, lipsită de mâncare, energie termică și electrică, combustibili auto, adică tot ce se putea vinde cu profit la export. Ba mai mult, Republica Socialistă România avea în băncile sale un surplus de 2,7 miliarde de dolari și mai avea de încasat aproximativ 8 miliarde de dolari de la parteneri externi, majoritatea din Africa și Orientul Mijlociu, preponderent din export de mărfuri și lucrări în domeniul construcțiilor. Iată o listă scurtă a celor mai mari datornici: Irak– 765,2 milioane de dolari, Egipt – 495,7, Sudan – 164,5, Siria – 154,5, Iran – 97,4 Libia – 34,8, Zambia – 15,6, Angola – 12,1, Maroc – 11,1.
În aceste condiții toți ne-am întrebat după evenimentele din decembrie 1989 de ce nu a făcut nimic Ceaușescu pentru a îmbunătăți condițiile precare de trai ale românilor după achitarea datoriilor, în martie 1989. Explicația dată de specialiști în economia mondială este că produsele amintite mai sus, necesare unei vieți normale, erau singurele vandabile pe piața externă, industria românească multilateral dezvoltată avea prea puține ramuri (metalurgia este doar un singur exemplu) competitive pe plan mondial. Iar Ceaușescu voia cu orice preț să sporească puterea financiară a țării. Pentru că avea planuri secrete care îi alimentau visul că România putea să ajungă un centru de putere financiară, iar el, un istoric lider mondial. Paranoia, veți spune, dar aceasta a fost realitatea.
Ca să termine cu dependența de marii „bancheri” ai lumii, FMI și Banca Mondială, Ceaușescu intenționa să facă o altă Bancă Mondială, la Bucureşti, în Casa Poporului, cu China, Egipt, Iran, Libia, țările arabe din Golf, alte țări în curs de dezvoltare, dar și, surpriză, Iugoslavia, pentru a finanţa, cu dobânzi rezonabile, economiile emergente, în special pe cele din Africa şi din Orientul Mijlociu.
Ştefan Andrei, ministrul de externe al lui Ceaușescu, un intelectual rasat, adevărat specialist, nu unul luat de la strung și făcut pe puncte, cum, din păcate, mai erau destui în aparatul economico-administrativ, confirma acest plan: „Când am fost în Kuweit, conducătorul Kuweitului i-a confirmat lui Ceauşescu: «Poate facem împreună o bancă». «Da, ar trebui să facem o bancă, dar să fie o bancă mai altfel, să mai fie şi pentru alţii, nu doar între România-Kuweit. Una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai pentru ţări în curs de dezvoltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru consum», a răspuns Ceauşescu. Iar şeicul Kuweitului a găsit foarte bună și convenabilă ideea aceasta de a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare și a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită. Și asta era înainte de 1989, ce a mai negociat Ceaușescu în 1989 nu mai știu pentru că nu am mai fost implicat în deciziile lui”.
Tot Ştefan Andrei atrăgea, însă, atenția asupra pericolului unui astfel de proiect: „Este un fapt recunoscut internațional că poziţia lui Ceauşescu faţă de FMI, faţă de BIRD (n.a. – Banca Mondială) şi, în general, faţă de marele capital financiar a trezit nemulţumirea cercurilor bancare ale lumii. Dacă toate ţările n-ar mai fi luat credite, marile bănci vestice și americane ar fi murit. A fost o palmă a lui Ceaușescu planul ăsta de a renunţa la FMI, la BIRD și nu întâmplător, când România a luat poziţie faţă de FMI, faţă de BIRD şi faţă de capitalul financiar, în general, în «Wall Street Journal» a apărut un articol în care se spunea că Nicolae Ceauşescu ar fi topit Bibliile să le facă hârtie igienică… la câteva zile după poziţia noastră”.
Și mai avea Ceaușescu un plan secret la vremea aceea, bine documentat. „Vedea” creșterea economică a Republicii Socialiste România axată pe două direcții complementare: extracția aurului și a metalelor rare și valorificarea lor prin IPRS Băneasa și platforma industrială Pipera, cu fabrici din toate ramurile industriei electronic și a tehnicii de calcul, menite să ajungă mari exportatoare în respectivele domenii de vârf. Planul ăsta se baza pe cele peste 6.000 de tone de aur sub formă de zăcăminte pe care le avea țara la data respectivă. Plus o rezervă de peste 8.000 de tone de metale rare. Proiectul lui Nicolae Ceaușescu se baza pe faptul că în acei ani se dezvoltau – și se investea masiv în ele! – tehnologii moderne care aveau nevoie de metale amintite pentru producția în masă.
Toate aceste planuri, secrete atunci, ale lui Ceaușescu, puteau face din Republica Socialistă România, fără a avea, însă nicio garanție că așa avea să se întâmple, un exemplu deosebit de periculos pentru marea finanță mondială, un exemplu că o țară în curs de dezvoltare poate avansa și altfel decât prin împrumuturi înrobitoare la FMI sau Banca Mondială, condiționate de amestecul brutal al acestora în economiile emergente respective. Și oricât de mult a încercat Ceaușescu să țină secrete planurile sale, tot au „transpirat” informații care au tras un semnal de alarmă la vârful puterii financiare mondiale. Iar „dictatorul și sinistra sa soție” au fost uciși prin „voința poporului”, în ziua Crăciunul din 1989, într-o unitate militară din Târgoviște, atacată, vă aduceți aminte?, atât terestru, cât și aerian de teroriști care au încetat focul cum au fost executați Ceaușeștii. Pentru că n-au existat niciodată…