Biserica Ortodoxă o pomenește duminica aceasta, pe 12 ianuarie, pe Sfânta Muceniță Tatiana cea care a refuzat să se căsătorească pentru a-l sluji pe Isus Hristos. Cuvioasa Tatiana a ajuns să fie trecută în rândul diaconițelor de Biserica de la Roma la vârsta de numai 15 ani.
Sfânta Muceniță Tatiana a trăit în perioada domniei împăratului Alexandru Sever (223 – 235). Cuvioasa a fost dusă în templul zeului Apolo pentru a-i aduce jertfe, dar a ales să se roage Domnului Isus Hristos. Datorită credinței sale puternice Tatiana a provocat un cutremur major care a dus la dărâmarea unei părți din templu.
Totodată, în urma seismului au fost distruse și statuile zeului Apolo. Mai târziu, Tatiana avea să fie dusă la un alt templu. Mai exact, Cuvioasa a fost obligată să-i aducă jertfe zeiței Artmeis, dar tradiția spune că templul a luat foc când Tatiana s-a apropiat de el. Se pare că acesta a fost lovit de fulgere, la rugăciunea ei.
Sfânta Tatiana și-a pierdut viața de tânără, iar o parte din moaștele sale au ajuns în România. Mai precis, capul Sfintei Mucenițe Tatiana a fost așezat în Catedrala mitropolitană din Craiova. Sfintele moaște ale Tatianei se găsesc în aceeași raclă cu cele ale Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului.
De asemenea, alături de aceste moaște în raclă mai sunt depune și cele ale Sfinților Mucenici Serghie și Vah. Aceștia au trăit în vremea împăratului Maximian (286-305) și sunt pomeniți de credincioși toamna. Mai exact, sfinții sunt cinstiți de Biserica Ortodoxă pe 7 octombrie.
Moaștele Sfintei Tatiana aveau să fie mutate imediat după ce Constantinopolul a fost cucerit de turci (1453). Așadar, în vremea în care Neagoe Basarab era domnitorul țării boierii Craiovești au mutat moaștele Tatianei la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea.
Tot atunci au fost mutate și moaștele Sfântului Grigore Decapolitul. În cele din urmă capul Sfintei Tatiana a fost dus la Episcopia Râmnicului. La rugămințile mitropolitului Olteniei, Firmilian, capul Sfintei Tatiana s-a reîntors la Craiova, la Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru”.
Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire,
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire,
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită,
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită,
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut,
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut,
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit,
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit,
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost,
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost,
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viață creștinească,
Bucură-te, că din aceasta, mari daruri aveau să izvorască,
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!