Pe 31 octombrie se săvârșește pomenirea sfântului Epimah. Sursa foto: doxologia.ro
Ultima zi a lunii octombrie aduce o sărbătoare importantă pentru credincioșii din întreaga țară, întrucât este prăznuit sfântul mucenic Epimah. Potrivit calendarului creștin ortodox, acesta a trăit în cetatea egipteană Pelusiu, dedicându-și întreaga viață propovăduirii cuvântului Domnului, în ciuda chinurilor pe care a fost nevoit să le îndure. Aflând de faptul că își îndruma semenii pe calea cea bună, guvernatorul Apelian, cel care interzicea creștinismul, l-a torturat în moduri inimaginabile.
„Acesta era din Egipt, foarte frumos la față și locuia la țară, fiind din cetatea Pelusiu. Fiind pârât la guvernatorul Apelian, care chinuia o mulțime de sfinți în Alexandria și când se făcea jertfă idolilor, mergând Epimah cu degrabă s-a apucat să răstoarne jertfelnicul.
Deci îndată l-au spânzurat de un lemn și l-au strujit cu unghii de fier și i-au zdrobit oasele cu pietre. Deci stând o femeie acolo, care era oarbă de un ochi și căutând fără abatere tot la sfântul s-a făcut cu dânsa o minune mare și dorită, că strujind pe sfântul și rupându-se oarece parte din trupul sau și fiind aruncată în văzduh, a picat picătură din sângele lui în ochiul ei cel beteag și închegându-se picătura, o minune! i se făcu lumină și i se făcu ochiul sănătos, apoi și capul sfântului s-a tăiat”, se arată în calendarul ortodox.
Tot pe 31 octombrie, credincioșii săvârșesc pomenirea părintelui Iacov, episcopul Migdoniei și unul dintre cei 318 de sfinți părinți din Niceea. Chiar dacă tiranii îl supuneau la chinuri groaznice pe cel care îndrăznea să răspândească datinile creștine, acesta și-a îndrumat mereu supușii pe calea cea bună, sfâtuindu-i să-l primească pe Dumnezeu în inimile lor și să nu se lepede niciodată de cuvântul Său.
„Acest Sfânt Părinte Iacov a fost episcop în Antiohia Migdoniei, căreia îi zic și Nisibia și pentru înalta lui virtute, făcându-se mare și de minuni făcător, a înviat morți cu puterea lui Hristos și a întors pe mulți din nebunia idolească spre cunoștință dumnezeiască și pe alții care de frică omenească se lepădau de Hristos i-a făcut de s-au întors la Dânsul. Și a scris și o carte foarte de folos și a urmat unele din acea carte Teodorit episcopul Cirului în Istoria sa de Dumnezeu iubitoare.
Acesta răbdând multe încercări de la împărații închinători la idoli și neînduplecându-se, a ajuns până în zilele marelui împărat Constantin, de a fost unul din acei trei sute optsprezece sfinți părinți care s-au strâns la Soborul cel dintâi ecumenic și pecetluind și adeverind cu cei ce erau împreună cu dânsul câte s-au propovăduit acolo cu bună credință, s-a dus la Constantinopol la marele Mitrofan și comunicând cu dânsul și îngropându-l după ce a răposat, s-a întors la scaunul sau și puțîn trăind în urmă și luminând cu semne și cu minuni, a răposat întru Domnul”, se arată în calendar.