Pomenirea Sfântului Grigorie Iluminatorul. Sursa foto: doxologia.ro
Ziua de 30 septembrie este una extrem de importantă pentru toți credincioșii, întrucât se săvârșește pomenirea sfântului Grigorie Iluminatorul Armeniei celei Mari. Potrivit calendarului creștin-ortodox, acesta s-a născut în anul 240 și, persan fiind, a îmbrățișat credința creștină, în ciuda chinurilor la care l-a supus domnitorul Tiridat.
„Acest sfânt s-a născut către anul 240, și era persan de neam, fiul lui Anac, rudenie lui Cusaro, împăratul Armeniei, fratele lui Artavan, împăratul perșilor. Fiind prins creștin de domnitorul Tiridat, a fost supus la multe și neînchipuite chinuri, dar din toate a rămas viu cu ajutorul lui Dumnezeu. După aceea, aflând Tiridat că sfântul este fiul lui Anac persanul care cu înșelăciune omorâse pe tatăl său, i-a legat mâinile și picioarele sfântului și la cetatea Ararat l-a aruncat într-o groapă adâncă plină de fiare și de târâtoare în care sfântul a trăit 15 ani, fiind hrănit în taină de o femeie văduvă.
Iar împăratul Tiridat, ieșindu-și din minte, își muscă din carnea trupului sau și păștea cu porcii prin munți. Atunci sora să, Cusaroducta, a avut un vis și glas a auzit, că de nu va ieși Grigorie din groapă, Tiridat nu se va face sănătos. Atunci a fost scos sfântul din groapă și ieșind a botezat pe mulți. Iar fiind făcut episcop, a zidit multe biserici și a luat parte la sfântul și marele întâi sinod ecumenic în 325, an în care s-a și mutat cu pace către Domnul”, se arată în calendarul creștin-ortodox.
Tot pe 30 septembrie se săvârșește pomenirea sfintelor mucenițe Ripsimia și Gaiani, alături de alte treizeci si două de cuvioase mucenițe femei și fecioare. Acestea au trăit pe vremea împăratului Dioclețian și au propovăduit cuvântul Domnului, în ciuda chinurilor pe care au fost nevoite să le îndure din partea tiranului.
„Aceste două sfinte femei erau de neam mare și au trăit pe vremea împaratiei lui Dioclețian, fiind fecioare prea încuviintate cu frumusețea și călugărițe. Deci pentru că n-a voit Ripsimia a se însoti cu împaratul, a fugit și s-a dus împreuna cu Gaiani în părțile Armeniei. Și aflând această Tiridat, domnitorul laturilor acelora, a trimis și au adus-o și a silit-o la nelegiuită împreunare.
Dar cu puterea lui Hristos nu a biruit-o pe ea, iar el nedobândindu-și dorința, zăcea că un mort. Atunci ea a fugit, dar ostașii împaratului, gonind-o și prinzând-o, mai întâi i-au rupt hainele, apoi legându-i mâinile la spate, i-au tăiat limba, trupul i l-au ars și i-au scos ochii. Așa și-a dat fericitul sau suflet. Au fost uciși înca împreuna cu ea 70 de bărbați creștini și 32 de femei. Iar vitează Gaiani a fost străpunsă prin gât și după aceea au suflat în ea că într-o bășică, și fiind despuiată de pielea trupului pâna la sâni, a fost zdrobită cu pietre și i s-a tăiat capul”, se arată în calendarul creștin-ortodox.