La fel ca în fiecare an, calendarul ortodox îl prăznuiește pe data de 26 octombrie pe Sfântul Dumitru. Acesta a viețuit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Sfântul Dumitru se trage din oameni învățați, fiind fiul prefectului din Tesalonic. De mic copil, acesta a fost învățat pe ascuns de către părinții lui tainele sfintei credințe, milostenia către cei săraci și facerea de bine către cei ce se aflau în nevoie. După moartea tatălui său, Sfântul Dumitru a fost numit guvernator al Tesalonicului.
Dimitrie, cum este cunoscut în scrierile bisericești, nu a ascuns niciodată faptul că este creștin, de aceea a fost întemnițat. În vremea aceea, creștinii erau victime sigure aruncate în luptele cu gladiatori. Nestor – un tânăr creștin, cere binecuvantarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase.
Cel prăznuit pe data de 26 octombrie de calendarul ortodox îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte și îi va spune: „Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”. Prin rugăciunele Sfântului Dimitrie, Nestor reușește să-l străpungă cu lancea pe Lie, însă la finalul acestei lupte împăratul Maximian poruncește ca lui Nestor să i se taie capul, iar cel care l-a însemnat cu semnul sfintei cruci să fie străpuns cu sulițele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.
Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost construită la puțin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformată în moschee în anul 1493 și redata cultului creștin în 1912. Sfântul Dumitru apare în unele icoane ca fiind militar, iar în altele purtând veșmânt de senator.