Calendar ortodox 21 ianuarie! Pomenirea cuviosului nostru părinte Maxim Mărturisitorul
Calendarul ortodox spune că pe 21 ianuarie pomenim pe Maxim Mărturisitorul, sfântul mucenic Neofit, părintele Zosim, sfânta muceniţă Agni, dar și pe Maxim Grecul. Conform calendarului ortodox, Maxim Mărturisitorul „a alcătuit multe scrieri pentru mustrarea şi ruşinarea celor ce credeau în acest eres, şi a scris cărţi doveditoare despre adevărul credinţei noastre, sprijinite pe Sfânta Scriptură, trimiţându-le pretutindeni în lume.”
Creștinii ortodocși pomenesc pe sfânta muceniţă Agni, care a murit în foc pentru credința sa în Hristos. O întâmplare grăitoare este redată despre Agni care se trăgea dintr-un neam strălucit din cetatea Romei. Multe femei mergeau la dânsa şi ea le învăţa cuvântul adevărului şi le îndemna să cunoască pe Hristos Dumnezeu şi Lui unuia să-I slujească. Ea a fost supusă spre batjocorire de către bărbați în casa stăpânului, dar cu credința ei reușea să-i amorțească pe cei care îndrăzneau să se apropie de dânsa. Când unul dintre ei s-a apropiat pe loc acesta a căzut fără suflare. „Mare este credinţa creştinilor”, a strigat Agni, care pentru îndrăzneala de a nu se supune și pentru credința în Hristos a fost arsă în foc. „Sfânta, s-a pecetluit în semnul sfintei cruci şi a intrat cu îndrăzneală în mijlocul focului şi cu rugăciunea pe buze a zburat către Domnul, lăsându-şi trupul în foc.”
Calendarul ortodox pe 21 ianuarie ne anunță că pomenim pe Maxim Mărturisitorul, sfântul mucenic Neofit, cuviosul nostru părinte Zosim, mucenicii Evghenie, Valerian, Candid şi Achila, sfintei muceniţă Agni. Tot în această zi are loc pomenirea cuviosului părintelui nostru Maxim Grecul. Sfântul Maxim Grecul a dus o luptă de luminare spirituală a ruşilor. El a scris scrisori împotriva musulmanilor, catolicilor şi păgânilor. A tradus Comentariile Sfântului Ioan Hrisostomul la Evangheliile lui Matei şi Ioan. A scris şi câteva lucrări proprii.
Când marele Prinţ Vasile a vrut să divorţeze de soţia lui Solomonia din cauza neputinţei ei de a avea copii, neînfricatul Maxim i-a trimis acestuia lucrarea sa „Capitole instructive privind dreapta credinţă”. În această lucrare îi arăta prinţului că nu trebuia să cedeze patimilor cărnii. Prinţul nu l-a iertat niciodată pentru această îndrăzneală şi l-a întemniţat pe Sfântul Maxim. Din acel moment, o etapă nouă, plină de multă suferinţă începe în viaţa monahului.
‘Greşelile de traducere din lucrările sale au fost privite ca deliberate şi intenţionate denaturări ale textului. A fost greu pentru el în închisoare, dar în suferinţele sale, el a câştigat mila Domnului. Un înger i s-a arătat zicându-i: ‘Îndură, Avvo! Prin această durere trecătoare vei fi eliberat de chinurile veşnice.’
‘În închisoare, Bătrânul a scris cu cărbune pe perete un canon al Sfântului Duh, care şi în ziua de azi se citeşte în Biserică: ‘Aşa cum Israel a fost hrănit cu mană în pustie, la fel, Doamne, umple sufletul meu cu harul Tău prin care să slujesc întotdeauna Sfintei Treimi …’
După şase ani, Sfântul maxim a fost eliberat şi trimis la Tver. Acolo atrăit sub supravegherea binevoitorului episcop Acacius care s-a purtat cu grijă faţă de nevinovatul suferind. Sfântul a scris atunci în autobiografia sa: ‘Cât am fost suferind în închisoare m-am consolat şi întărit cu răbdare.’ Şi încă câteva cuvinte din acest text viu: ‘Nici durerea, nici întristarea, dragă suflete, nu au fost pe nedrept, pentru că acestea a trebuit să le înduri spre binele tău.’