Calendar ortodox 21 februarie: pomenirea Sfinților Talasie și Limneu

Calendar ortodox 21 februarie 2019. Creștinii ortodocși îi pomenesc în această zi pe Sfinții Talasie și Limneu. Cel dintâi și-a făcut o locuință de sihastru în munte, unde Limneu a venit și a învățat de la dânsul, după care a plecat și și-a făcut propria chilie. Limneu a primit de la Dumnezeu darul minunilor, a alungat demoni și a vindecat boli.

Tot în această zi se pomenește aflarea moaștelor sfinţilor mucenici din Evghenia, care s-a întâmplat în zilele împăratului Arcadiu. Este pomenit și preacuviosul părinte Varadat, care în întreaga viață a fost pătruns de înfocată osârdie şi de dragoste dumnezeiască.

Calendar ortodox. Pe 21 februarie sunt pomeniți Sfinții Talasie și Limneu

Potrivit sinaxarului calendarului ortodox, „Talasie şi-a făcut o locuinţă de sihastru într-un munte oarecare, pe toţi covârşind cu curăţia vieţii şi cu smerenia gândului. Iar Limneu, fiind atras către viaţa sihăstrească, s-a dus la pomenitul Talasie, foarte tânăr fiind. Şi învăţând de la acela sihăstrească petrecere, de acolo s-a dus la pururea fericitul Maron, a cărui viaţă râvnind, s-a hotărât să vieţuiască fără de acoperământ. Şi ducându-se pe vârful unui munte ce se găsea deasupra unui sat cu numele Targala a petrecut acolo, vieţuind sihăstreşte; fără a-şi face colibă, cort sau căsuţă, ci numai cu un ţarc de pietre, pe sine ocolindu-se, avea cerul drept acoperământ. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu şi darul minunilor; încât şi demoni alunga şi boli vindeca, urmând întru totul sfinţilor apostoli. Pe cei lipsiţi de vederi, ce erau siliţi să cerşească, i-a adunat laolaltă şi făcându-le chilii, după numărul lor, le-a poruncit să petreacă într-însele, aducându-le hrana de care aveau nevoie, de la cei ce veneau la dânsul. Şi timp de treizeci şi opt de ani încheiaţi petrecând fără de acoperământ, şi-a dat duhul lui Dumnezeu în pace.”

Pe 21 februarie este pomenit și preacuviosul părinte Varadat. „Acesta era din cetatea Antiohiei şi îmbrăţişând viaţa sihăstrească şi plină de înţelepciune, s-a închis pe sine într-o chilioară. De acolo apoi s-a dus pe o culme de deal mai înaltă şi şi-a făcut o chilioară de lemn, atât de mică, încât abia îi încăpea trupul în ea, fiind silit pururea să se plece. Căci nu avea înălţimea potrivită cu trupul său, nici scândurile nu erau bine strânse între ele, încât nu-l apăra nici de ploaie nici de arşiţa soarelui. Multă vreme vieţuind în acest loc, mai în urmă a ieşit, supunându-se îndemnurilor lui Teodot episcopul Antiohiei. În toată viaţa, el a fost pătruns de înfocată osârdie şi de dragoste dumnezeiască, şi se silea a pătimi pentru dobândirea cununilor, pe care aştepta să le primească, mutându-se către Dumnezeu”, potrivit sinaxarului calendarului ortodox.