Conform calendarului ortodox, astăzi, 2 decembrie, îl pomenim pe Sfântul Prooroc Avacum. După Ziua Națională a României din Anul Centeranului care amintește desăvârșirea statului național român, rămânem în sărbătoare. Duminică îl sărbătorim pe Sfântul Prooroc Avacum. Fiul lui Safat, din seminția patriarhului Simeon, a trăit 600 de ani înainte de Hristos. Iar, înainte de luarea în robie a poporului iudeu, a văzut căderea Ierusalimului și a Templului și a plâns până când a rămas fără lacrimi. Apoi, când a venit Nabucodonosor în Ierusalim, proorocul Avacum a fugit și a trăit ca străin pe pământul lui Israel. Însă, după ce s-a întors în Bbilon, ducând cu el robi pe israelitenii ce i-a găsit în Ierusalim și Egipt, s-a reîntors și el pe pământul sufletului lui.
Mai apoi, Avacum a cunoscut că peste puțină vreme urma să se întoarcă la poporul din robia Babilonului. Acesta a murit înainte de întoarcerea iudeilor din robie și a fost îngropat în țarina lui. După o vreme, a dat semn în Iudeea, iar semnul era. ”Vor vedea iudeii lumina în Templu şi aşa vor vedea slava lui Dumnezeu”. Astfel, proorocul a vorbit și despre sfârșitul Templului. A prezis că Templul o să fie dărâmat de un popor din Apus și că o să fie ruptă în bucăți mici catapeteasma lui David, loc dinăuntrul Sfintei Sfintelor.
Totodată, a mai spus că o să fie luate acoperișurile celor doi stâlpi ai Templului, iar nimeni nu o să știe unde sunt. De altfel, a proorocit și că acoperișurile acestea o să fie duse de înger în pustiul Sinai, loc în care, la început, a fost întocmit Cortul mărturiei și că înăuntrul lor o să fie cunoscut în sfârșit Dumnezeu, iar ele vor lumina pe cei prigoniți. Tot în ziua de 2 decembrie, pomenim și pe cuvioșii părinților noștri și pustnici Ioan, Iraclemon, Andrei și Teofil. Aceștia trăiau despărțiți unii de alții și umblau prin munți. De altfel, locuiau în fel de fel de peșteri și se rugau zi și noapte lui Dumnezeu. Se întâlneau doar sâmbăta și duminica și săvârșeau Sfânta Euharistie. Toate acestea au fost povestite de marele pustnic Pafnutie, care i-a văzut și a scris toată viața lor.