Sfântul Varlaam. Sursa foto: doxologia.ro
Pe data de 19 noiembrie, credincioșii din întreaga țară săvârșeșc pomenirea sfântului mucenic Varlaam, unul dintre marii făcători de minuni din calendarul creștin-ortodox. Acesta a trăit în Antiohia Sirie, dedicându-și întreaga viață propovăduirii cuvântului Domnului. Ajuns la bătrânețe, a fost nevoit să îndure chinuri groaznice din partea împăraților acelor vremuri, pentru că refuza să se închine la idoli, păstrându-și intactă dragostea pentru Mântuitorul Iisus Hristos.
„Acest Sfânt Mucenic Varlaam era din Antiohia Siriei, bătrân fiind cu vârsta şi, fiindcă mărturisea pe Hristos, a stat înaintea stăpânitorului Antiohiei şi neînduplecându-se a jertfi la idoli a fost bătut cu vine de bou; după aceea i s-au dezrădăcinat unghiile. Apoi fiind dus la un jertfelnic idolesc, a poruncit că să-i deschidă cu silă mâna dreaptă şi să-i pună în ea cărbuni aprinşi şi tămâie, căci socotea stăpânitorul că nu va putea suferi, ci va aruncă cărbunii împreună cu tămâia deasupra jertfelnicului idolilor şi prin această să se arate că a adus jertfă la idoli.
Iar pătimitorul pentru Hristos a stat cu mare bărbăţie neschimbat şi netulburat, fără a mişcă mâna cea dreapta a să, arătându-se cu adevărat mai puternic decât aramă şi fierul, până când focul i-a mâncat toată carnea mâinii drepte a lui şi a căzut focul singur pe pământ; căci a ales viteazul luptător al adevărului cu cuget bărbătesc şi întărit că mai bine să-i ardă mâna lui, fără a o mişcă cât de puţîn, decât să se arate păgânilor că a adus tămâie şi jertfă demonilor. Pentru această şi în chinul acesta şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, luând de la Dânsul cununa mărturisirii. Deci pe viteazul acesta luptător l-a cinstit cu cuvinte de laudă ritoriceşti atât Marele Vasile cât şi dumnezeiescul Hrisostom”, se arată în calendarul ortodox.
Tot pe 19 noiembrie, credincioșii îl pomenesc pe sfântul mucenic Azi, care a trăit pe vremea împăratului Dioclețian și a înfăptuit numeroase minuni, datorită harului său dumnezeiesc. A ajuns, însă, pe mâna tiranului, care l-a pedepsit aspru pentru îndrăzneala de a-și sfătui semenii să urmeze calea mântuirii.
„Acesta a trăit pe vremea împăratului Diocleţian, în anii două sute optzeci şi nouă, trăgându-se din ţara isaurilor, ostaş cu meşteşugul. Deci, lăsând viaţa ostăşească, petrecea prin pustietăţi, în care aflându-se, făcea multe vindecări şi minuni. A fost însă pârât de oarecare vânători şi a fost adus la Diocleţian şi credinţa în Hristos mărturisind a fost trimis la eparhul Achilin însoţit de o sută cincizeci de ostaşi, care în loc să piardă pe sfântul, au crezut şi ei în Hristos, datorită minunii ce a făcut sfântul în acea călătorie; căci, fiind ostaşii însetaţi, a scos sfântul apă şi i-a adăpat în loc fără de apă.
Deci eparhul primind pe sfinţi în mâinile sale, i-a dus la un loc şi a pedepsit pe sfântul Azi cu multe răni şi chinuri că doară văzând ceilalţi să se teamă. Apoi l-au spânzurat pe el pe o roată şi sub el a aprins un foc mare, dar văpaia s-a stins şi sfântul a rămas nevătămat. Pentru această femeia eparhului şi fiica lui au crezut în Hristos. Atunci eparhul a poruncit mai întâi să se taie capetele celor o sută şi cincizeci de ostaşi şi femeii şi fiicei sale, iar mai în urmă a poruncit să bată pe sfântul cumplit şi să-i taie şi lui capul. Şi aşa fericiţii pătimitori pentru Hristos au luat cu toţi cununa cea neveştejită a mărturisirii”, se arată în calendarul creștin ortodox.