Azi, 18 martie, potrivit calendarului creștin ortodox, se prăznuiește sfântul părinte al nostru Chiril, arhiepiscop al Ierusalimului. De asemenea, tot în ziua de luni se mai pomenesc și cele zece mii de mucenici, care s-au săvârșit tăindu-li-se capetele, sfinții mucenici Trofim, Evcarpion și pomenirea Mariei, sora lui Lazăr, care a uns picioarele Domnului cu nard și le-a șters cu părul capului ei. „Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul. S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă”
Sfântul Chiril se prăznuiește astăzi, 18 martie. Acesta s-a născut din părinți evlavioși, care mărturiseau credința creștină și aveau în suflet și în minte numai cuvintele Domnului. Părintele s-a ăscut pe vremea ămpăratului Constantin, iar după ce episcopul de atunci al Ierusalimului s-a mutat către o viață fericită, a venit Chiril la episcopie.
Pe scaunul din Cezareea Palentina se afla atunci Acaciu, cel care nici nu voia să audă de mărturisirea că Fiul este o ființă cu Tatăl. Acaciu l-a alungat pe Chiril din Ierusalim, nefiind de acord cu convingerile lui. „Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.”
„Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor. „Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele! Şi ridicându-se, au văzut stând în mijlocul norului pe cineva îmbrăcat în haină albă şi cu totul frumos la înfăţişare şi mulţime multă stând în jurul lui, şi minunându-se de această vedere, au zis ca dintr-o gură: „Primeşte-ne şi pe noi că multe şi nenumărate sunt păcatele noastre; căci ne-am pornit întocmai ca nişte beţivani împotriva Ta, a adevăratului Dumnezeu şi a robilor Tăi!”
„Casa mea este să mă unesc cu Dumnezeu. Asta e casa mea. Nu are importanţă locul unde… scopul ăsta e să ne curăţim de patimi şi să ne unim cu Dumnezeu. Monahul, în momentul în care devine monah rămâne singur cu Dumnezeu. Îi are pe fraţi. Cel mai greu e să te calci pe tine însuţi. Voia ta proprie. Egoul tău. Asta e cel mai greu. Să te lupţi cu omul cel vechi. Cu patimile.”