Calendar ortodox 14 februarie
Conform calendarului ortodox, pe 14 februarie sunt pomeniți preacuviosul părintele nostru Auxențiu, cel din munte, părintele nostru Maron, părintele nostru Avraam. Pe lângă aceștia, mai sunt pomeniți și sfântul Filimon, episcopul Gazei, cuviosul noul mucenic Gheorghe croitorul, Metilineanul, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1693. Atenția, însă, pe data de 14 februarie nu se sărbătorește Sfântul Valentin, așa cum au fost oamenii induși în eroare!
Valentine’s Day, sărbătoarea importată și cunoscută la noi și ca Ziua Îndrăgostiților, a lăsat senzația că și în România este pomenit Sfântul Valentun. Nimic mai fals, conform calendarului ortodox, pe data de 14 februarie este prăznuit un alt sfânt!
Astfel, pe 14 februarie este pomenit preacuviosul părintele nostru Auxențiu, cel care a trăit pe vremea împărăției lui Teodosie cel Mic. Povestea acestuia, conform Sinaxarului, este următoarea: „Era om învăţat şi îmbrăţişând viaţa monahală s-a suit pe muntele ce se găseşte în faţa Oxiei; era răbdător foarte în nevoinţe, având credinţa cât se poate de dreaptă. A înfruntat puternic păgânătatea ereticilor Eutihie şi Nestorie. Şi primind hotărârile sinodului al patrulea de la Calcedon, a ajuns vrednic de cinste înaintea împăraţilor şi a tuturor celor ce veneau în legătură cu el, luminat la faţă cu darul cel dumnezeiesc, şi revărsa în toate zilele izvoare de minuni şi de tămăduiri celor ce veneau la dânsul. Şi adormind în pace, a fost aşezat în sfânta biserică zidită de dânsul”.
Conform aceluiaşi Sinaxar, tot pe 14 februarie mai este prăznuit şi părintele nostru Maron: „Cuviosul acesta îmbrăţişând viaţa sub cerul liber, s-a dus pe vârful unui munte ce era cinstit în chip deosebit de elinii cei vechi; şi aflând acolo un templu al demonilor, zidit de aceia, l-a sfinţit lui Dumnezeu şi a locuit acolo, făcându-şi un mic cort sub care numai arareori intra. Fericitul vieţuia cu mari osteneli, dar nemulţumindu-se cu acestea, altele şi mai mari a aflat. Iar Dătătorul de plată, Dumnezeu, după măsura ostenelilor lui, i-a dat şi măsura darului Său. Căci se puteau vedea boli stingându-se la rugăciunea lui, cutremur contenind şi demoni izgoniţi cu singură rugăciunea lui. El a făcut multe mănăstiri, pe mulţi prin nevoinţe aducându-i la Dumnezeu. În felul acesta sârguindu-se spre dumnezeiasca lucrare şi vindecând sufletele împreună cu trupurile, după o scurtă boală, s-a mutat din viaţă la pace.”