Astăzi, 11 martie, conform calendarului creștin ortodox, se prăznuiește sfântul părinte Sofronie, patriarhul Ierusalimului. De asemenea, tot azi sunt pomeniți și părintele nostru Gheorghe cel Nou, purtător de Dumnezeu și făcător de minuni, pomenirea sfinților mucenici Trofim și Talu, care au pătimit în Laodiceea și pomenirea aducerii moaștelor sfântului mucenic Epimah în Constantinopol. Iată care a fost povestea de viață a sfântului părinte Sofronie!
Sofronie a fost mare luminător al Bisericii din țara Feniciei cea încununată cu munții Libanului. Acesta s-a născut chiar în cetatea Damascului, în anul 550. Tatăl lui era Plinthas, iar mama sa , Mira. Sofronie a stat în Mânăstirea marelui Teodosie, începătorul vieții obștești.
Acolo a găsit răgaz și a trăit în liniște în cuvântul lui Dumnezeu. Datorită vieții sale înalte, a ajuns episcop al Ierusalimului. După ce cetatea a căzut, Sofronie a ajuns pe mâinile perșilor. A scăpat, iar mai apoi s-a dus din nou la cetate, unde a îngrijit și a păstorit Biserica. A decis de atunci să trăiască o viață întru Domnul și a slăvit mereu cuvintele divine, astfel i-a învățat pe cei care îi ieșeau în cale și îi dădeau ascultare.
„O trăsătură a dragostei celei mari către Hristos este aceea că nu poate coexista cu desfătările trupeşti în general şi, mai întâi de toate, cu cele mai puternice decât toate, cele erotice. Mintea omului, sub acţiunea dragostei celei către Dumnezeu, se desprinde de pământ şi renunţă la orice imagine pământească, în timp ce legătura trupească răneşte profund sufletul tocmai prin aceste imagini.
Cunoaştem că mulţi abordează acest subiect într-un mod cu totul diferit. Dar oare cuvântul Scripturii: „Nu va rămâne Duhul meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup” nu se referă la ei? Pentru ca cineva să facă misiune în mod ortodox trebuie să aibă înăuntrul lui pe Duhul Sfânt. Dar trebuie să deţină şi cultura locului în care se găseşte. Atunci se poate dărui celorlalţi.”