Bărbaţii fideli, pe cale de dispariţie?

Aşadar, se poate spune că predispoziţia pentru infidelitate creşte odată cu avansarea în funcţie.

Purtătorii genei lui Ginghis Han

Tendinţa, şi până la urmă capacitatea de a înşela partenerul de viaţă, are însă legătură cu informaţiile ascunse în gene, iar o funcţie mai înaltă nu face decât să declanşeze senzaţia de invincibilitate şi de putere, voinţa şi dezinhibarea. „Chiar dacă poate părea hilar, studiile arată că 1 din 100 de persoane, adică peste 70 de mili oane, poartă gena lui Ginghis Han, recunoscut pentru calităţile nu doar de războinic, ci şi de mascul Alfa pursânge. În urma acestor studii, s-a demonstrat că Ginghis Han a purtat şi a lăsat gene prin lume, necontenit prin viol şi un număr uriaş de soţii şi de amante. Făcând paralela cu teoria lui Darwin, supravieţuirea speciei este condusă de cei puternici, în cazul nostru, chiar dacă o persoană este predispusă la infidelitate din punct de vedere genetic, lipsa de putere îi inhibă această nevoie, iar de cealaltă parte, cu cât o persoană dispune de mai multă putere, cu atât nevoia sa genetică se dezinhibă”, arată psihologul Alexandru Pleşea, psiho terapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neurolingvistică.

Proiecţia viitorului poate stopa pornirea intrinsecă

Bazându-se pe această teorie, specialistul susţine că bărbaţii loiali sunt pe cale de dispariţie, deoarece, statistic vorbind, aduc pe lume un număr relativ mic de copii care poartă gena fidelităţii, iar, mai de parte, copiii loiali, care au devenit adulţi loiali, vor da naştere unui număr relativ mic de copii, purtători ai informaţiilor gene tice care predispun rareori la infidelitate, şi atunci doar cu sprijinul unor factori externi (funcţia socio-profesională înaltă, anturajul şi altele). „Gena este un factor foarte important atunci când vine vorba despre predispoziţia unei persoane pentru fidelitate sau infidelitate, însă societatea a dezvoltat mediul care poate predispune la infidelitate”, mai spune psihologul. Pentru a opri impulsul de a înşela, specialistul recomandă următoarea întrebare: „Cum va fi după ce îmi realizez instinctul sexual?”. „De multe ori, o astfel de întrebare deja satisface curiozitatea, şi instinctul dispare, astfel apărând respon sabilitatea, asumarea şi autoeducaţia, caracteristici care au şanse să regleze în timp impul surile”, consideră Alexandru Pleşea.