Pe 28 noiembrie 1989, se stingea din viaţă Arsenie Boca, născut sub numele de Boka Zian-Vălean. Istorisirile despre ultimele zile din viaţa sa amintesc de faptul că părintele era foarte slăbit şi refuza să mănânce.
I-a stat aproape pe patul de moarte Ioana Sângeorzan, despre care se ştia că ar fi fost o iscoadă a securităţii, după ce a fost lăsat fără Julieta. Despre cea din urmă se ştia că a fost cea mai dragă persoană din viaţa lui Arsenie şi că şi-ar fi găsit sfârşitul din cauza lui Nicolae Ceauşescu. În decembrie 1988, Arsenie Boca suferă un infarct în chilia sa şi reuşeste să supravieţuiască, însă după două luni, în februarie 1989, o paralizie facială şi una a piciorului stâng îl va ţintui la pat. Îi era foarte greu să mai vorbească, iar în ţară s-a răspândit zvonul că ar fi fost iradiat în urma unui ordin dat de Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Starea i s-a alterat treptat şi ajunsese să aibă o barmă mare, sârmoasă, iar în cele din urmă a refuzat să mai mânânce. Avea să moară pe 28 noiembrie 1989, într-o zi de sărbătoare. De Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou, cu care avusese o legătură specială. În trecut, i-a pictat acestuia martiriul în Biserica de la Drăgănescu.
Poveştile din acea perioadă amintesc de o minune care s-ar fi petrecut chiar la înmormântare. Deşi trecuse o săptămână de la momentul morţii lui Arsenie Boca, acesta şi-ar fi deschis ochii în timpul drumului către Prislop, acolo unde îşi doarme somnul de veci. Cu ochii deschişi şi obrajii rumeni, cu sicriul incredibil de uşor pentru oamenii care l-au cărat, Arsenie Boca avea să înfăptuiască ultima sa minune, în ultima zi înainte de a fi înmormântat. A fost dezhumat de oamenii Securităţii pentru a se asigura că acela este locul unde a fost înmormântat. La Prislop a devenit acum loc de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga ţară şi nu numai.