Dani Oţil, gest surprinzător în timp ce se afla în trafic: a început să plîngă în hohote!

Dani Oţil dă dovadă că este un bărbat foarte sensibil. El s-a implicat de curînd într-un proiect ărin care ajuta la construirea unui hospice pentru oamenii cu boli incurabile, în ultimul sediu. Acesta a recunoscut pe pagina de Facebook că a izbucnit în plîns cînd se afla în trafic. El a dezvăluit şi motivul adevărat:

„Da, duduie de la semafor…plangeam…Ochelarii de soare acopera ochii, nu si lacrimile. Plang rar. Putine ma mai misca. Am vazut de toate. De data asta s-au adunat cam multe insa. N-am mai rezistat. Veneam de la filmarea pt Hospice. Am stat patru ore intre peretii viitorului spital Hospice. Imi imaginam cum imediat ce se termina cu santierul, saloanele se vor popula cu oameni pentru care fiecare minut conteaza. Cred ca oricare dintre noi are in apropiere(sau a avut) un bolnav incurabil. Ma intelegeti cand va zic ca viata lor chiar se masoara in clipe, nu ca a noastra in secunde de publicitate. La santier am povestit de toate…si cu persoane care erau acolo numai pt ca asta le e meseria si cu persoane care erau acolo numai pt ca au fost trimisi de sefi, dar mai ales cu oameni care au inteles exact de ce sunt acolo. Ei nu construiesc o casa in care se va muta o familie cu doi caini, bona si profesoara de pian. Construiesc un loc in care li se va usura situatia celor care stiu sigur……….. Am tinut mult in mine. M-am clatinat, apoi am incercat sa ma adun. M-am repliat si am asteptat sa se termine emisiunea de divertisment. Colegii mei nu mi-au gresit cu nimic. Daca eu cad, ei nu-si mai pot face meseria.
La Unirii, sub pasaj, n-am mai rezistat. Spre nedumerirea doamnei din SUV-ul alaturat, la semaforul urmator aveam lacrimi in barba…stiu nu e barbatesc. Erau lacrimi…
-de bucurie ca facem din nou impreuna(cu neatza, cu echipa, cu telespectatorii, cu voi) ceva…ce se leaga intr-un mod atat de coerent si de frumos. -de amar: in birou am un tablou pe care l-a facut un pusti de la Hospice Brasov. Era prietenul meu. Va jur ca arata, se juca si vorbea ca toti copiii de pe strada mea. Era bolnav insa. Pana tabloul a ajuns la mine…el a plecat.
-de ciuda…ca boala ne-a luat vara asta o fiinta minunata, ba mai mult, i-a chinuit fara mila ultimii ani…
-de dor: azi m-am prins ca cea mai dureroasa pierdere a familiei mele, cu multi muti ani in urma se intampla cand acel om bun…avea varsta mea de acum…”, a spus Dani pe Facebook.

SURSA: www.wowbiz.ro