O femeie dispărută acum mai bine de 20 de ani, pe care mulți o credeau moartă, a fost găsită unde nu s-ar fi așteptat nimeni. Pe atunci o copilă, aceasta călătorea cu trenul cu tatăl ei vitreg, cel care a fost acuzat multă vremea ba că a răpit-o, ba că a ucis-o.
Yulia Gorina din Belarus este femeia a cărei poveste a uimit lumea, dovadă că viața chiar între orice scenariu de film. În anul 1999, Yulia mergea cu tatăl ei cu trenul și, la un moment dat, pe traseu, dispăruse fără urmă.
Fata are acum 24 de ani și nici ei nu îi vine să creadă prin ce a trecut. Aceasta fusese găsită în Ryazana, Rusia, după ce călătorise nu mai puțin de 885 de kilometri.
Yulia își amintește acum cu inima cât un purice cum a fost găsită la trei săptămâni după ce dispăruse. Tot ce știe este că nu putea articula niciun cuvânt, că era extrem de speriată și înfometată.
Pe fată au dat-o spre adopție, iar următorii ani a fost îngrijită de niște asistenți maternali din provincia rusească unde a fost găsită.
Abia după 20 de ani de la dispariție a reușit să își cunoască adevărata familie, iar eroul din viața ei este iubitul acesteia, Ilya Kryukov, care a făcut investigații pe cont propriu, dând o lecție astfel poliției care nu s-a ocupat cum trebuie de caz.
În toți acești ani, părinții o căutau cu disperare și nu și-au pierdut niciodată speranța că o vor găsi în viață. Iubitul Yuliei a dat peste mesajele disperate ale familiei acesteia.
După ce s-a întâlnit cu Viktor și Lyudmila Moiseenko, părinții în vârstă de 50 de ani ai fetei, au urmat, în mod firesc, recoltări de probe ADN. Analizele arătau clar: era fata lor.
Misterul acestei povești este cum a ajuns Yulia în Rusia, căci la un moment dat părinții au fost acuzați chiar că ar fi vândut-o sau ar fi omorât-o.
„20 de ani înseamnă o viață de om, dar noi nu ne-am pierdut niciodată speranța. Am crezut tot timpul că fiica mea este în viață. Într-un final, ne-am regăsit”, a povestit Lyudmila, potrivit Russia Today.
„Regăsirea a fost extrem de emoționantă. Nimeni nu putea să scoată o vorbă, am plâns de ne-am umflat, dar am fost bucuroși. Nu ne mai dădeam drumul din brațe. Mama nu-mi dădea drumul, m-a pus chiar să mă așez în poală, ca și cum aș fi fost încă o fetiță. Fetița ei. Am stat de vorbă până la 3 dimineața, apoi a trebuit să ne întoarcem în Rusia, unde ne aștepta fetița noastră”, mărturisește Yulia.