Tradiții evreiești. De ce nu au voie să numere în public?
Unii evrei se abțin să numere în public, mai exact să folosească cifre atunci când au nevoie. Totul pornește de la recensământul realizat în timpurile biblice. Copii lui Israel sunt numărați de mai multe ori în Tora, dar, de fiecare dată la ordinul lui Dumnezeu. Regele David, în 2 Samucl 24, ordonă un recensământ neautorizat, rezultatul fiind pedeapsa divină care este concretizată ptrintr-o plagă e a ucis nu mai puțin de 70.000 de oameni. După moartea lui Solomon, statul a fost împărțit în regatele Iudeea și Israel. În anul 733, regele Asiriei a cucerit Israelul și l-a distrus, astfel, trimițându-i pe cea mai mare parte din evrei afară din Regat.
De asemenea, amintim că Tanahul nu explică neapărat o explicație pentru această restricție, ci doar că a rămas în obicei evreilor de-a lungul timpului. Atunci când se verifică dacă sunt destui oameni pentru minian, se obișnuiește să se folosească un verset din Psalmi care este compus din zece cuvinte în ebraică. „Mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; veghează-i pe ci şi-i ridică pentru totdeauna”.
Pentru verificarea dacă există destui bărbați pentru ritual, există și obiceiul care pronunță în indiș: nişt ein, nişt ţvei şi aşa mai departe, ceea ce înseamnă „nici unul, nici doi…”, ca un mod de a pretinde că, de fapt, nu se face o numărătoare propriu-zisă.
De ce a fost scris Talmudul?
Următoarele acţiuni sunt încălcări ale şevut: o persoană nu se poate căţăra în copac, nu poate călări un animal, nici înota, nici bate din palme, nici să-şi lovească cu palma lateralele corpului, nici dansa” (Mishna Betza 5:2).