Este bine cunoscut faptul că Nicolae Ceaușescu și familia sa erau obsedați de siguranța proprie și sistemul de pază și protecție din jurul lor era unul foarte bine pus la punct. Știe tot poporul acum că în momentul în care a fost lăsat baltă de Securitate, în decembrie 1989, a ajuns cu spatele la zidul în fața căruia a fost executat la Târgoviște. Ce nu se știe, însă, este faptul că, în ciuda sistemului draconic de protecție, au existat atentate la viața familiei Ceaușescu chiar în Epoca de Aur, când erau „cei mai iubiți fii ai poporului”.
Au scăpat, totul s-a mușamalizat rapid și deplin, nimeni nu trebuia să afle că există oameni care au avut curajul să încerce să-l elimine pe Ceaușescu sau pe soția acestuia. Tentativele de omor asupra Ceaușeștilor au rămas, astfel necunoscute mulți ani de la comiterea lor. „Dictatorul” trebuia să moară împușcat în 1983, în timp ce „sinistra sa soție” a fost victima unui accident de mașină care ar fi trebuit să o suprime în decembrie 1988.
Până să ajungă în fața plutonului de execuție de la Târgoviște, în ziua Crăciunului din 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu au mai înfruntat moartea, dar au reușit, mai bine zis au fost ajutați să o „păcălească”. Nicu Ceaușescu, fiul lor cel mic, a scăpat ca prin urechile acului de moarte în anul 1974 – și nu numai! -, conform wikileaks.org.
În 1974 ambasada SUA din București anunța Departamentul de Stat al SUA, conform aceluiași site wikileaks.org, că „ar fi existat un plan de asasinare a președintelui Nicolae Ceaușescu în timpul unei vizite în satul natal Scornicești, dar informațiile sunt vagi”. „Informațiile vagi” ar fi venit de la un student ugandez căsătorit cu o româncă, fără a se preciza modul în care au fost obținute. Ceea ce preciza nota ambasadei SUA era că atentatul la viața lui Nicolae Ceaușescu ar fi eșuat nu pentru că ar fi intrat pe fir Securitatea, ci din diletantismul atentatorilor. Despre care nu s-a aflat, mai apoi, nimic.
În 1983 a fost organizat un alt atentat la viața lui Nicolae Ceaușescu, mult mai aproape de realitate, dar care n-a ajuns să fie pus în aplicare. Cu doi ani înainte, în 1981, se constituise un grup conspirativ de intelectuali, în vederae lichidării fizice a lui Ceaușescu. Liderul era un fost deținut politic, Raul Volcinschi, ceilalți membri ai acestui comando fiind Viorel Roventiu, Petre Năstase și Nicolae Scanciu. Au aflat că pe 17 septembrie 1983 Nicolae Ceaușescu urma să efectueze una dintre celebrele „vizite de lucru” la un CAP din județul Giurgiu și s-au hotărât să-l omoare acolo.
N-aveau arme, așa că au spart în noaptea de 8 spre 9 septembrie postul de miliție din satul Osica de Sus, județul Olt, de unde au luat două pistoale-mitralieră Kalașnikov, 8 încărcătoare pline și încă 500 de cartușe. Acțiunea lor a declanșat o alarmă generală în toată țara, Securitatea a desfășurat intense investigații și acțiuni de căutare, dar, în primul rând, l-a convins pe Nicolae Ceaușescu să renunțe la orice vizite până se lămuresc lucrurile. Apoi, încet, încet au aflat de atentat, de grupul de intelectuali și i-au prins unul câte unul. Raul Volcinschi și Viorel Roventiu au fost condamnați la moarte, ceilalți doi, Petre Năstase și Nicolae Scanciu, la câte 20 de ani de închisoare.
Atentate au existat și asupra Elenei Ceaușescu. Maiorul în rezervă Eugen Arsenie, cel care a salvat-o de la moarte în noiembrie 1988, a povestit în urmă cu câțiva ani că „în ziua aceea neagră mă aflam în dispozitiv în spatele mașinii în care se afla Elena Ceaușescu. De la fosta ambasadă a Rusiei, unde acum e cea a Canadei, a apărut un Mercedes negru care s-a îndreptat cu viteză spre spatele mașinii oficiale. Eu m-am tras în apropierea portierei unde se afla Elena, iar Mercedesul m-a lovit din lateral și am fost strivit. Și Elena a fost lovită și a purtat o perioadă ghips. A fost scandal mare cu rușii, Ceaușescu nu i-a iubit niciodată, ei au ținut-o sus și tare că n-au niciun amestec, Mercedesul n-avea numere de înmatriculare, șoferul arestat a dispărut pur și simplu la un moment dat al anchetei și s-a mușamalizat totul”.