Planta de rostopască de numește de fapt Chelidonium majus și are nenumărate beneficii și proprietăți dumnezeiești, de aceea i se spune și „Darul cerului”. Rostopasca este o plantă erbacee căruia îi apar florile abia la sfârșitul primăverii. Este originară din Europa, Asia și Africa de Nord și crește aproape de locuințele oamenilor, în locurile cu umbră și destul de umede. Planta nu se înalță mai mult de 30-80 de cm.
De-a lungul vremii, oamenii au observat că beneficiile sale provin din substanțele din tulpină, unde cresc nenumărate ramificații. Seva galbenă din tulpină iese abia după ce acestea sunt rupte. Sucul proaspăt din plantă se obține din tulpinile nelignificate înflorite. Rostopasca se mai numește și: negelariţă, crucea-voinicului, buruiană-de-cele-sfinte, gălbănare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac-sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă etc.
Uz intern: Stimulează şi reglează secreţia hepatică de bilă, stimulează tonusul şi peristaltismul vezicii biliare ameliorând fluxul biliar, normalizează valorile bilirubinei şi ale colesterolului, antilitiazică, hepatoprotectoare, hipolipemiantă, hipocolesterolemiantă, analgezică, antispastică, antiinflamatoare, antibacteriană, antimicotică, antivirală, antitumorală.
Uz extern: Cicatrizantă, antibacteriană, antimicotică, antivirală, antitumorală.
Rostopasca ajută la: Spasmele digestive, Dischinezia biliară, Indigestia și dispepsia, Migrena biliară, Pancreatita, Boli de ficat, Herpesul bucal și herpesul genital, Cancerul. Administrarea corectă a rostopascăi este sub formă de: pulbere, tinctură, infuzia combinată, cataplasma cu rostopască.