Nicolae Ceaușescu s-a aflat mereu sub lupa curioșilor care au încercat să-i descopere chiar și cele mai ascunse secrete. În plus, după dispariția sa, au ieșit la iveală pasiunile omului care a condus cu mână de fier țara noastră în „Epoca de Aur”, iar dintre acestea, una era cu adevărat apropiată sufletului său.
De fiecare dată când avea ocazia, fostul secretar general al Partidului Comunist Român mergea la vânătoare, chiar dacă acest obicei nu era tocmai pe placul partenerei sale de viață, Elena Ceaușescu. Și-a creat imaginea unui vânător iscusit, însă nu era altceva decât un colecționar insipid de trofee cu care se mândrea adesea în fața omologilor săi din întreaga lume.
Printre „victimele” sale preferate se numărau urșii, porcii mistreți și, bineînțeles, căprioarele, aduse în bătaia victimei de gonaci sau ademenite cu mâncare până sub balconul vilei din care „conducătorul mult iubit” își satisfăcea acest capriciu, fără a respecta nici cea mai mică regulă. În plus, dictatorul se lăuda că ar fi obținut nu mai puțin de 400 de medalii, precum și o captură impresionantă, un mistreț de peste 300 de kg. Ultimul eveniment de acest gen a avut loc pe 10 decembrie 1989, cu doar două săptămâni înainte ca vânătorul să devină vânat, după retragerea de la putere.
Pe lângă partidele de vânătoare la care mergea de fiecare dată când Elena pleca de acasă, Nicolae Ceaușescu era un fan înfocat al șahului. În plus, nu avea mari pretenții când venea vorba de mâncare, preferând bucatele rustice și a fost pasionat de cinematografie, motiv pentru care din reședințele sale nu lipseau sălile de proiecție.
Pe lângă filmele americane, dictatorul era foarte interesat de producții românești sau rusești, la care se uita mai mereu împreună cu întreaga familie. Totodată, Ceaușeștii erau melomani și adorau să asculte programele difuzate la radio, mai ales când serveau masa de prânz.