Sărbătoare mare mâine: Este pomenită Sfânta Anastasia Romana. Sursa foto: doxologia.ro
Este mare sărbătoare mâine în calendarul ortodox. Este pomenită Sfânta Muceniță Anastasia, una dintre cele mai importante figuri din seria sfinților creștini. Foarte multe românce poartă acest nume, care semnifică înviere în limba greacă.
Anastasia a trăit în perioada în care creștinii erau prigoniți, iar împărații erau păgâni. A viețuit în timpul lui Deciu și Valerian (anii 249-260). De mică, Anastasia a crezut în Dumnezeu și i s-a încredințat întru totul Acestuia. A rămas orfană la o vârstă fragedă, de ambii părinți, și a fost crescută de stareța unei mănăstiri de lângă Româna, maica Sofia. Sfânta Anastasia era poftită de păgâni, iar creștinii o remarcau pentru frumusețea și candoarea ei răpitoare.
Guvernatorul Probus a încercat să o convingă pe Anastasia să renunțe la credința ei creștină și să se căsătorească cu el, promițându-i trai bun, lipsit de griji. Aceasta l-a refuzat și nu a vrut să renunțe la dragostea pentru Hristos, motiv pentru care acesta a supus-o torturilor. A fost gata să moară pentru credința ei, lucru care s-a și întâmplat, căci la trecerea ei la cele veșnice și-a primit mucenicia.
A fost omorâtă prin decapitare, așa cum au pierit majoritatea sfinților pentru credința lor. Mâna dreaptă a moaștelor Sfintei Anastasia Romana se găsesc la Mănăstirea Grigoriu, acolo unde sunt păstrate și gambele și talpa stângă a acesteia. Creștinii se pot bucura de puterea miraculoasă a acestei figuri luminoase a ortodoxiei spunând o rugăciune, în taină, către ea.
Iată și rugăciunea către Sfânta Anastasia: „Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre. Să cântăm Domnului Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preamărit. Dă-mi luminare, mireasă a lui Dumnezeu, mie celui ce cinstesc această purtătoare de lumină pomenire a ta, alungând întunericul sufletului meu”. Sursa rugăciunii: doxologia.ro.