Locuitorii din sVictoria, singurul oraș artificial din România, tânjesc după comunism
Locuitorii din Victoria, singurul oraș artificial din România, trăiesc atât de rău încât tânjesc după comunism. Din marele combinat chimic în jurul căruia au fost clădite blocuri au rămas doar câteva hale, locurile de muncă sunt puține, iar speranțele nu mai sunt nici ele, așa că acasă au mai rămas doar bătrânii și cei care fac naveta la Brașov sau Făgăraș.
De altfel, de cum pășești în oraș știi că te va întâmpina sărăcia și chinul, căci ”V”-ul de la intrare este ținut de un garb șubred și o grămadă de crengi înghețate. Printre oamenii rari din Victoria, jurnaliștii de la digi24.ro l-au găsit pe Virgil, un fost șantierist, acum paznic la patron.
„Era foarte bine, domnule, în comunism. Foarte bine era… Era lume… Multă lume era. Acum putem să numărăm câţi oameni lucrează la combinat”, a spus bărbatul. Întrebat când s-a stricat treaba, acesta a spus: „Păi…după Revoluție! După Revoluție a mai mers o țâră și după aceea o început tot să strângă șurubul tot mai puțin, mai puțin…Până când s-o dărâmat toate!”, adăugând că era mult mai fericit atunci decât acum.
Decăderea fabricii a împrăștiat oamenii în diferite colțuri. La dreapta combinatului pe care acum îl păzește Virgil era un cămin de nefamiliști care acum este ruină și el. „S-o distrus că nu l-o întreţinut! Şi la Revoluţie erau oameni aici. De prin 97, 98… Când s-o stricat, când s-o început cu privatizările… s-o desfinţat. Fiecare etaj era cui şef de palier, curăţenie, minuni, camerele… flori, minuni”, a explicat bărbatul.
Cândva veneau și oameni din alte colțuri spre Victoria, iar unul dintre ei este Ștefan. Originar din Oradea, a venit în orașul fantomă în 1966. Bărbatul a fost om mare! Fost director al fabricii de pâine, șef al cantinelor combinatului, aproviza orașul cu carne și a dat de mâncare multor muncitori.
„Atunci, combinatul avea 4500 de angajaţi. Cu gamelă, cu ăsta, cu bidoanele duceam mâncarea. Dar, câteodată, pregăteam şi sus la microcantine.(…)Meniul era o ciorbă, un felul doi, un felul trei. Era mâncare foarte bună. Noi am fost ca o familie aici în oraşul Victoria…”, a amintit bărbatul de vremurile bune.