În data de 24 februarie, românii sărbătoresc iubirea cu ocazia zilei de Dragobete. O legendă spune că Dragobetele era fiul Dochiei, zeul dragostei și al bunei dispoziții. Era numit ”Cap de Primăvară” sau ”Cap de Vară” și era identificat cu Cupidon, zeul iubirii din mitologia romană, dar și cu Eros, corespondentul din mitologia greacă.
Un alt nume al său era ”Năvalnicul”, fiind cunoscut ca un fecior frumos, iubăreț, în fața căruia toate fetele se topeau. Pentru daci, acesta era zeul care oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor.
În schimb, în satele românești, până la jumătatea secolului al XX-lea, el era celebrat la 24 și 28 februarie ori la 1 și 25 martie. O altă legendă legată de ziua iubirii spune că Dragobete s-a numit inițial Dragomir, ce simboliza zeul iubirii, fiind considerat copilul Babei Dochia. Chiar dacă oamenii locului consideră că Dragobetele oficia din ceruri căsătorii între necuvântătoare, cu timpul, legenda a luat o altă întorsătură, Dragobetele semnificând venirea primăverii și trezirea vieții.
Însă, deși este o sărbătoare populară, celebrată de români, în calendarul ortodox această zi nu este amintită astfel. În a 24 zi din luna februarie, se pomenește aflarea cinstitului cap al sfântului prooroc Înaintemergător și Botezător Ioan. Până în luna februarie a anului 2016, Dragobete nu avea un simbol asociat.
Simbolul acestuia a fost ales în urmă a peste 20.000 de voturi, printr-o campanie de promovare a valorilor românești, organizată de Petrom. Campania a supus la vot 9 simboluri, ce au fost concepute prin sintetizarea celor mai regăsite obiceiuri din tradiția sărbătorii de Dragobete. Simbolul ales a fost Uniunea, care trimite către ritualul păsărilor ce, în acea zi, își căutau și găseau perechea pe viață.