În data de 30 noiembrie, îl cinstim pe Sfântul Apostol Andrei
Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor, ”cel întâi chemat la apostolat” este sărbătorit în data de 30 noiembrie. Acesta, împreună cu fratele său Sfântul Apostol Petru, care erau fii lui Iona din Betsaida, au fost pescari.Față de Petru, care era căsătorit, Andrei a ales să-și trăiască viața în feciorie și locuia în casa fratelui său. Mai târziu, hotărăște să devină ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, după ce l-a ascultat. După o vreme, îl urmează pe Hristos, închinându-se lui întreaga sa viață.Din Sfânta Scriptură reiese că Ioan Botezătorul le arată lui Andrei și Ioan că Hristos este ”Mielul lui Dumnezeu”, astfel, cei doi decid să meargă după Hristos, pentru a primi mai multe învățături de la El.
”Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei i-au zis: Rabi(învățătorul), unde locuiește? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon-Petru”(Ioan 1, 38-40).Așadar, plecând din Dobrogea, Sfântul Andrei s-a îndreptat spre miazăzi și a pus episcop la Odessos(azi, Varna) pe Sfântul Amplie, care era unul dintre cei 70 de ucenici. Mai apoi, a vestit Evanghelia și în Tracia și la Bizant, locuri în care a pus episcop pe Sfântul Strahie, la fel ca și în Macedonia, unde l-a numit episcop pe Sfântul Urban.
După o vreme, a străbătut Elada în lung și-n lat și a ajuns în ținutul Peloponezului, unde a reușit să-i facă pe mulți să renunțe la idoli și să primească în viața lor pe Hristos.Însă, cu toate eforturile sale de a face oamenii să accepte în viața lor credința lui Hristos, sunt persoane care afirmă că Apostolul Andrei a pătimit pe vremea împăratului Nero, iar alții cred că în timpul lui Domițian.
El a predicat în ținutul Scythia Minor(Dobrogea) și a trăit pe teritoriul Constanței de azi. Pe 30 noiembrie, în anul 60, a fost martirizat, în timpul domniei lui Nero. Apostolul Andrei a fost răstignit cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, ce de atunci i-a purtat numele: ”Crucea Sfântului Andrei”. De asemenea, data de 30 va rămâne veșnic sfântă pentru poporul român, căci este este cel care a adus creștinismul pe pământul nostru. Astfel, acesta este considerat patronul spiritual al românilor și ocrotitorul României.
Legenda spune că imediat după ce a apus din viață, s-a pornit o furtună din senin, iar trăsnetul, focul și cenușa i-au orbit pe toți cei care asistau la răstignirea sa. Mai târziu, mănăstirea Sfântul Andrei a fost ridicată chiar lângă peștera în care a trăit apostolul, iar la Mănăstirea Dervet se află și acum crucile sfinte care au răsărit din pământ atunci când Sfântul Andrei a fost ucis.
”Colo pe grindei/ Crang de alunei/ Val de arțărei/Sfântă mănăstire/Loc de tăinuire/Și tămăduire/ Și pitește-n tei/ Casa lui Andrei/ De la schit la cruce/Scara care duce/ Din cruce la schit/Scări de coborât…/De la schit în sus/Crucea lui Iisus/De la cruce în tei/Casa lui Andrei…/ La schitul din tei/Crucea lui Andrei/Cine că-mi venea/Și descăleca?/ Venea Deceban/Călare pe-un cal/Sfinții că-i găsea/ Cu ei că-mi vorbea/ Dar nu se închina/ Nici cruce-și făcea/ La schitul din tei/ Crucea lui Andrei/ Traian că venea/ La slujbă ședea.Slujba asculta/Și îngenunchia/ Și nu se închina…/ Pe murd călărea/ Și cale-și lua/ La cetatea lui/ A trofeului…/ Andrei col-la schit/ Uite c-a ieșit/ Cu papucii lui/ Talpa raiului/ Și potcapua lui/ Arca cerului/ Cu veșminte sfinte/ Frații înainte/ Cu tioag și cruce/ Candelele-n răscruce/ Lumănări aprinse/ Văvătăi cuprinse/ Iară Sfânt Andrei/ Sub crucea din tei/ Schitul din grindei/ Se roagă mereu/ La bun Dumnezeu”.