De ce nu celebra niciodată Nicolae Ceaușescu ziua de 1 decembrie. Prima paradă a avut loc după prăbușirea comunismului

Românii se pregăteau intens de Ziua Națională a României și în perioada comunismului. Oamenii erau luați din fabrici și uzine cu luni de zile înainte, elevii erau târâți pe stadioane, unde făceau repetiții istovitoare, de multe ori la 40 de grade Celsius, deoarece Ziua Națională a României era sărbătorită în comunism pe data de 23 august.

De ce nu celebra niciodată Nicolae Ceaușescu ziua de 1 decembrie

Cu toții învățau cântecele de partid și învățau mișcările la unison, care îl bucurau nespus pe tovarășul Nicolae Ceaușescu și pe tovarășa Elena Ceaușescu. Şoimi ai patriei, pionieri şi muncitori îmbrăcaţi de sărbătoare, cu toţii defilau pe 23 august, în cinstea partidului şi a conducătorului său iubit.

Oamenii erau luaţi din fabrici, împărţiţi în grupuri şi aliniaţi pentru paradă. Cântecele patriotice şi lozincile, care îi preaslăveau pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, răsunau ziua întreagă în toate oraşele ţării. Imagini imense cu cei doi lideri comuniști erau construite de pancarte ținute de copii.

„Partidul, Ceauşescu, România”

Străzile se umpleau de care alegorice împodobite cu flori, în timp ce şoimi ai patriei, pionieri şi muncitori scoşi din fabrici erau aliniaţi pentru marea paradă.

„Stima noastra şi mândria, Ceauşescu, România!” sau „Partidul, Ceauşescu, România” erau unele dintre lozincile cel mai des auzite, pe care oamenii le strigau, de regulă, când treceau prin faţa tribunei unde stăteau mai marii partidului comunist.

Nimeni nu avea voie să lipsească de la manifestări. Dar ce sărbătoreau comuniștii? Ei bine, în anul 1944, România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva Germaniei hitleriste. În comunism, aceasta a devenit Ziua Naţională a României.

Când a devenit 1 Decembrie Ziua Națională a României

După ce Nicolae Ceaușescu a fost înlăturat violent de la conducerea României, fiind executat împreună cu soția sa în ziua de Crăciun a anului 1989, în urma unui proces care s-a dovedit a fi unul doar de formă, românii și-au stabilit o altă dată pentru ziua națională.

În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.

La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România.

„Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa atunci Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.