Sfânta Paraschiva, viața de dăruire
Pe 14 octombrie sărbătorim Sfânta Cuvioasă Parascheva, însă puțini știu viața acesteia și de ce anume o sărbătorim. În zona Moldovei este în mod deosebit sărbătorită, iar moaștele acesteia se află, pentru doritori, la Iași, de mai bine de 350 de ani. În popor, Sfânta Muceniță Parascheva este cunoscută ca „Sfânta Vineri”.
Cinstirea sa este legată de viața de după moarte, sfințenia ridicată din neamul său pe omul care s-a asemănat cu Dumnezeu. Care este viața Sfintei Mucenițe Parasceva și de ce o sărbătorim?
Cuvioasa Muceniță Parascheva este prăznuită pe 26 iulie și este numită, tot în Moldova, „Vinerea Mare”.
Sfânta Muceniță Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului XI-lea. Prima învățătură a acesteia se poate găsi în „Cartea românească de învățătură” a mitropolitului Varlaam al Moldovei(Iași, 1643). Aceasta s-a născut în Epivata, la țărmul Mării Marmara, aproape de Constantinopol, în perioada imperiului bizantin. Unul din frații săi s-a călugărit sub numele de Eftimie, apoi a devenit episcop în localitatea Madite. Anii copilăriei ai Sfintei Parascheva au fost în casa părinților acesteia, care au crescut-o cu frică de Dumnezeu. Se spune că a auzit chemarea Domnului într-o biserică unde a auzit: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Gestul următor după vorbele sfinte a fost uimito. Sfânta Parascheva și-a împărțit toate hainele săracilor. După ce a intrat în posesia averii lăsate de părinții săi înstăriți, Parascheva a dăruit săracilor tot, apoi a plecat „în adâncul pustiei”.
Sfânta Parascheva a ascultat toate sfaturile călugărilor găsiți în drumul spre inutul Pontului, mai apoi a petrecut 5 ani de zile la Mânăstirea Maicii Domnului din Heracleea, de unde a plecat spre Țara Sfântă. După o vreme în Ierusalim, la doar 25 de ani, aceasta a avut un semn divin. Un înger i-a spus să se reîntoarcă la orașul natal: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. După ce a avut această vedenie, sfânta „fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni”. Ți mereu în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: „N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii îndreptătoare, tu-mi fii folositoare… Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum, dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am”.