Și după 18 ani, copiii din centrele de plasament rămân sub protecția statului
În rândurile următoare, veți afla povestea emoționantă a unor copii care au fost nevoiți să cerșească pe străzi, de la vârste fragede. Vorbim așadar despre trei frați pe care aspectul neîngrijit și situația în care se aflau îi făceau să pară de aceeași vârstă, însă în realitate lucrurile stau diferit. Diferența de vârstă dintre ei este de un an, Sara fiind sora mijlocie.
La 7 ani, fata a ajuns să locuiască în casa unui asistent maternal dintr-un sat de pe malul Dunării. Abia atunci a putut ajunge la școală, și a îndrăznit să viseze la un viitor mai bun. Părea că norocul începuse în sfârșit să-i surâdă. Ba chiar a fost botezată creștinește. Sara mărturisește că nașa ei este cea față de care s-a atașat cel mai tare.
Totul a pornit de la mesajul unei profesoare, transmis prin intermediul unei rețea de socializare: „Ieri, a doua zi de Crăciun, o elevă din a XII-a trebuia să părăsească familia care a luat-o în plasament! Au luat-o, au crescut-o, au trimis-o la școală! În ultima săptămână de școală, fetița a lipsit. Ea nu lipsea niciodată! Am întrebat-o pe colega ei de bancă: Unde este colega ta, de ce lipsește? Ea a răspuns: Doamna, plânge în fiecare zi! Căci trebuie să se întoarcă la centru ”.
Așa s-a și întâmplat, imediat după Crăciun, Sara s-a întors în locul al cărui prag spera să nu-l mai calce niciodată. La poarta casei unde fata crescuse, și-a făcut apariția o mașină. Erau cei de la Protecția Copilului Caraș-Severin, gata să o conducă pe Sara înapoi la centrul de plasament. Nimănui nu a părut să-i pese că fata nu apucase să termine liceul. A plecat chiar înainte de finalul semestrului, cu mediile neîncheiate. N-a contat nici măcar că au smuls-o din brațele fratelui ei, chiar în toiul sărbătorilor de iarnă.