35.000 de clădiri au căzut în România la cutremurul din 1977
Cutremurul din 1977 s-a produs la ora 21:22:22, a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și a avut efecte devastatoare în România. A făcut peste 1.500 de victime, dintre care aproximativ 1.400 numai în București. 33.000 de persoane au fost rănite la nivel național, iar pagubele au fost uriașe: 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de clădiri prăbușite.
Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București, unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit. În întreaga țară s-au prăbușit aproximativ 35.000 de clădiri. Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg. În nord-estul Munteniei și sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere, iar pe Valea Prahovei au avut loc alunecări de teren.
Deși cutremurul a fost foarte puternic, unda de șoc simțindu-se aproape în toți Balcanii, replicile sale au avut o magnitudine mică pe scara Richter. Astfel, cea mai puternică replică s-a produs pe data de 5 martie la ora 02:00, la adâncimea de 109 km. Această replică a avut magnitudinea 4,9 grade pe scara Richter, fiind urmată de alte replici cu magnitudini între 4,3 respectiv 4,5 grade pe scara Richter.
În București s-au prăbușit 33 de clădiri, iar alte peste 130 au fost grav avariate. Au căzut, printre altele, clădirile de la Lizeanu – colț cu Ștefan cel Mare, Continental – Colonadelor, Dunărea, Scala, Casata și Nestor. Sub dărâmaturile blocului de la Colonadelor și-au găsit sfârșitul Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea împreună cu soțul și cei doi copii, poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski și soția sa.
„Cutremurul ne-a prins exact acolo în hală, am auzit un vuiet, niște trosnituri, cum se spărgeau geamurile la hală și, mă rog, am început să râdem, că nu știam despre ce e vorba. Mecanicul știa și mi-a spus culcați-vă și ieșiși afară. Am vrut să ajungem acasă, să văd ce se întâmplă, pentru că era panică în tot orașul. Mergând spre casă, ne opreau diverși și ne puneau câte un rănit în mașină și-l duceam la Maternitate, la Giulești, și la alte spitale”, își amintește un supraviețuitor care lucra atunci la Autobaza 8 Filaret.