Când sărbătorim pastele ortodox în acest an. Sursa foto: pinterest.com
Ne aflăm în ultima parte a lunii februarie, motiv pentru care credincioșii se pregătesc deja pentru intrarea în Postul Paștelui, cel mai lung și mai aspru dintre toate posturile importante de peste an. În felul acesta, creștin-ortodocșii se purifică atât trupește, cât și sufletește înaintea uneia dintre cele mai importante sărbători, care marchează Învierea Domnului Iisus Hristos.
Conform calendarului ortodox pentru 2020, ne mai despart 61 de zile până la momentul în care vom cinsti cum se cuvine revenirea la viață a Mântuitorului. În acest, an, Sfintele Paști pică în ziua de duminică, 19 aprilie, prilej pentru bugetarii români să se bucure de o nouă minivacanță.
Dacă te întrebi cum anume se calculează această dată, ei bine, trebuie spus că sfinții părinți au în vedere două fenomene extrem de importante. Vorbim despre echinocțiul de primăvară, care se produce întotdeauna la o dată fixă și luna plină, ce are loc la o dată schimbătoare, făcând ca Paștele să varieze de la an la an.
Până atunci, însă, de luni, 2 martie, credincioșii vor intra în Postul Paștelui, așa că vor trebui să se abțină de la anumite alimente, în scop religios și moral.
Totodată, în această perioadă nu mai poate fi vorba despre gânduri necurate, pofte, patimi sau fapte rele, pentru că postul vizează atât purificarea trupului, cât și pe cea a sufletului.
De la sfârşitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor şi avea o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, din Duminica Floriilor până la cea a Învierii şi era foarte aspru.
În general, preoţii şi scriitorii bisericeşti privesc acest post ca pe o instituţie de origine apostolică. În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau însă uniforme peste tot.
Astfel, după mai multe mărturii, unii posteau numai o zi, în Vinerea Patimilor, alţii două zile, adică în vinerea şi sâmbăta de dinainte de Paşti, alţii trei, o săptămână sau chiar până la şase săptămâni. La Ierusalim, în secolul IV, se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus, în aceeaşi vreme, postul dura doar 40 de zile.
În ceea ce privește Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, adică ziua în care răul şi viclenia vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina adevărului şi a bucuriei, aceasta este cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii. Marchează momentul în care omenirea a primit speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Mântuitorului Iisus Hristos.