Paștele Cailor pică în aceeași zi cu Înălțarea Domnului. Sursa foto: pixabay.com
Despre Paștele Cailor se fac adesea glume, însă această sărbătoare chiar există și are loc an de an, la 40 de zile după Învierea Domnului. În unele colțuri din țară, românii respectă anumite obiceiuri pentru a avea parte de sănătate, belșug în toate și mult noroc.
Paștele Cailor cade, așadar, în aceeași zi cu Înălțarea Domnului la Ceruri. Anul ăsta, sărbătoarea Înălțării este pe 21 mai. Potrivit tradiției, sărbătoarea are loc întotdeauna într-o zi de joi, la 40 de zile după Paște.
Despre originea sărbătorii există mai multe teorii. Cu ceea ce sunt de acord etnologii este că provine din Transilvania, însă nu se știe cu exactitate de unde a apărut un Paște al Cailor.
Cea mai vehiculată teorie, cea cu care par a fi de acord majoritatea cărturarilor și istoricilor este că, în trecut, sărbătoarea se celebra de fiecare dată la 40 de zile după Paște, doar atunci când cel ortodox coincidea cu cel catolic.
Țăranii ortodocși din secolele trecute aveau această expresie atunci când data Învierii nu se potrivea cu cea de la catolici sau alte confesiuni religioase. Aceștia spuneau că între cele două sărbători caii se odihneau, iar când Paștele nu se sărbătoarea în același timp în cele două mari biserici, credincioșii spuneau că așteaptă până la „Paștele cailor”.
În zilele noastre, în multe locuri din țară se fac târguri de Paștele cailor aproape an de an, chiar dacă nu se nimerește sărbătoarea Învierii Domnului la catolici și ortodocși în aceeași dată.
O altă legendă spune că în momentul în care Fecioara Maria l-a născut pe Iisus Hristos, i-ar fi blestemat pe cai să fie mereu flămânzi, cu excepția unei singure zile, cea a Înălțării Mântuitorului, zi denumită în termeni populari ca Paștele cailor.
Multe dintre obiceiurile puse la cale cu ocazia acestei sărbători s-au pierdut de-a lungul timpului. Totuși, în ziua Înălțării se fac și azi o serie de târguri care amintesc de legenda ce îi are în prim plan pe cai.
În unele zone, caii sunt puși la căruță și duși la muncile câmpului, dar nu înainte ca preoții comunităților respective să facă o slujbă specială pentru sănătatea cabalinelor (și a altor animale), pe care le și stropesc cu agheasmă.
În Joia Iepelor, femeile nu dau sarea din casă pentru că se tem că vor avea lipsuri în gospodărie, iar vacile nu vor mai da lapte. Un alt obicei este pomenirea morților, iar la sate bătrânele, în special văduvele, oferă bucate dulci celor amărâți.
Ziua de înălțare este ultima în care se mai poate semăna pământul. Tot în această zi este bine să fie sfințite buruienile cu proprietăți medicinale, pe care unii bătrâni le folosesc fie pentru probleme medicale minore, fie pentru gătit: leuștean, urzici, ștevie etc.