În calendarul ortodox de miercuri, 7 august 2019, este pomenită Sfânta Teodora de la Sihla, alături de alți sfinți mucenici. În aceeași zi mai sunt trecuți de către Biserica Ortodoxă și Sfinții Iperehie, Cuviosul Nicanor, Sozont de Nicomidia, Cuviosul Or din Tebaida, Mucenicul Dometie Persul și Narcis, patriarhul Ierusalimului, printre alții.
Sfânta zilei este Teodora din Sihla. Este una din cele mai importante figuri dintre sfinți pentru că este prima sfântă româncă trecută în calendarul creștin ortodox. A fost fiica armașului Ștefan Joldea din Neamț și și-a dedicat toată viața lui Dumnezeu. A stat bună bucată de vreme la Schitul Vărzărești-Vrancea, iar soțul ei la Schitul Poiana Mărului.
Teodora a avut de suferit din cauza cotropitorilor turci. S-a retras cu alte maici în Munții Buzăului, iar când turcii au început să se retragă, s-a mutat în Munții Neamțului. În locurile Sihlei era un bordel părăsit, unde egumena a trăit multă vreme singură, bazându-se doar pe puterea rugăciunii și pe iubirea și încrederea oarbă în Iisus Hristos.
Ultimii ani din viață i-a petrecut într-o peșteră, după ce s-a mutat din schitul în care a viețuit cea mai mare parte din existență. A murit singură, însă cu Slava lui Dumnezeu deasupra ei. Trupul Teodorei a rămas în peșteră până în anul 1830 când a fost descoperită odată cu povestea ei.
Domnitorul moldovean Mihai Sturza a decis restaurarea schitului și a trecut-o pe Sfânta Teodora printre cele mai importante sfinte ale românilor. În anul 1856, când Moldova era sub ocupație rusească, moaștele Teodorei au fost duse la Lavra Pecerska, Kiev, Ucraina. Ucrainienii o cunosc pe româncă sub denumirea de Sfântă Teodora a Carpaților. În 1992 s-a decis ca ea să fie sărbătorită la data de 7 august.
Iată și o rugăciune pe care o puteți adresa către Sfânta Carpaților: „O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat”.