Creştinii ortodocşi îl prăznuiesc luni, pe 4 noiembrie, pe Sfântul Ioanichie cel mare. Acesta s-a născut pe timpul lui Leon Isaurul (717-740). În tinereţe, el s-a luptat pentru distrugerea icoanelor, însă a renunţat, după ce un călugăr care îl văzuse prima oară i-a spus pe nume.
Sfântul Ioanichie cel mare, sărbătorit pe 4 noiembrie, conform calendarului ortodox, a fost şi un soldat remarcabil care a reuşit să îi salveze viaţa împăratului său în mai multe bătălii. După ce a purtat numeroase războaie, a decis să se retragă din armată şi să se dedice celor sfinte. A petrecut o parte din viaţă în diverse mănăstiri, până când a decis să se retragă în pustiu, stabilindu-se la o mică chilie de pe muntele Olimp.
Invidios pe el, un monah a vrut să îl otrăvească, altul i-a dat foc chiliei, iar un altul a vrut să-l omoare cu un toiag. Cu ajutorul lui Dumnezeu, el a reuşit să scape cu bine de fiecare dată şi a luptat pentru cinstirea sfintelor icoane. Se spunea despre el că poate deveni nevăzut în timpul rugăciunii şi că putea să se ridice de la Pământ. A trecut la cele veşnice în jurul anului 846.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Stea prealuminoasă te-ai arătat pe pământ luminând în lume, pe cei ce sunt în negura patimilor strălucindu-i şi doctor de mare ajutor fiind celor bolnavi; ci, ca cel ce ai luat har de tămăduiri, celor ce te rugăm pe tine dă-ne toată vindecarea, ca să strigăm: bucură-te, Părinte Ioanichie.