Calendarul Creștin Ortodox arată că pe 29 noiembrie se prăznuiește Sfântul Mucenic Paramon, dar și cei 370 de Sfinți mucenici, cei care au mărturisit credința în Domnul odată cu acesta. De asemenea, tot în această zi, se sărbătorește și Sfântul Mucenic Filimon, Mucenicul Ioan din Persida, episcopul Macedonia, episcopul Corintului, Preacuviosul Pancosmie, Cuviosul Pitirun, Sfântul Mucenit Valerin, dar și Sfântul Fedros, care s-a săvârșit în chinuri.
„Sfântul Mucenic Filumen a trăit pe vremea împăratului Aurelian, trăgându-se din Licaonia (care este o parte a Capadociei). Lucrul său era să aducă grâu de vândut la Galatia. Acesta dar fiind pârât la mai-marele Ancirei, Felix, şi fiind adus înaintea lui, a mărturisit că este creştin. De aceea a fost supus la felurite şi nenumărate chinuri, după care şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, de la Care a primit cununa muceniciei cea neveştejită.”
Mucenicul Sfânt Paramon și cei 370 de sfinți au trăit în perioada împăratului Deciu și Achilin, cel denumit și ca mai-marele Răsărit. Sfârșitul tragic al acestora a venit din credința imensă pentru vorbele divine. Toți s-au stins din viață cu ultimele speranțe îndreptate către credință. Achilin a mers pentru a-și tămădui trupul, care cârmuia Răsăritul. Acesta a dat poruncă să vină la dânsul, chiar de la Nicomidia, toți creștinii care sunt în acel loc. „Mare păgânătate văd, că necuratul acesta stăpânitor înjunghie ca pe nişte dobitoace atâţia drepţi”. A mers Achilin la Isidei și a făcut jertfe, iar mai apoi a poruncit celor sfinți mucenici să se închine la idoli.
Toți s-au lepădat de dorințele lui Achilin, așa că au fost dați la moarte. Achilin a auzit că nici Sfântul Mucenic Paramon nu dorește să renunțe la cuvintele divine ale Domnului, așa că a dat porunca să fie omorât. „Deci l-au prins trimişii şi nu îngăduiau ca unul să-i omoare, ci cu toţii înaintea judecătorului se sileau şi se nevoiau să verse sânge nevinovat cu mâinile şi cu armele lor, unii lovindu-l cu suliţele, alţii băgându-i trestii ascuţite prin limbă şi în celelalte mădulare ale trupului şi i-au dat sfârşitul în locul acela sub privirile tiranului şi l-au trimis la cereştile locaşuri, ca să se bucure veşnic împreună cu cei trei sute şaptezeci de mucenici. Deci sfintele lui moaşte au fost îngropate împreună cu moaştele sfinţilor celor zişi mai sus.”