Calendar ortodox, 28 ianuarie. Astăzi îl pomenim pe preacuviosul părinte Efrem Sirul
Conform calendarului ortodox, în data de 28 ianuarie, îl pomenim pe preacuviosul nostru părinte Efrem Sirul. Acest astru al Bisericii a răsărit în Orient în îndepărtata cetate Nisipe, din Mesopotamia, prin anul 306. Încă din tinerețe a fost alungat de acasă de tatăl său, preot păgân, din cauză că iubea Religia Creștină. Ulterior, a fost primit de Sfântul Episcop Iacob, care îl învăța să iubească virtuțile să se dedice neîncetat cuvântului lui Dumnezeu.
Învățăturile Sfintei Scripturi au aprins în el o flacără ce l-a făcut să disprețuiască bunurile și grijile lumii pentru a-și înălța sufletul către bucuria bunurilor cerești. Așadar, credința și încredere de neclintit în Dumnezeu l-au făcut să devină preacuvios.
Mai târziu, lepădându-se de toate, precum Apostolii, s-a luptat în fiecare zi cu foamea și noaptea cu somnul, învăluindu-și faptele și vorbele în sfânta smerenie a lui Hristos, pentru a primi de la Dumnezeu harul căinței și al lacrimilor neîncetate. Ani întregi, zi și noapte, după ce ochii lui s-au transformat în izvoare nesecate de lacrimi, aceste ape luminoase și purificatoare, care, pprintr-o minune, s-au transformat în oglinda lui Dumnezeu.
„La ceva timp după Botezul său, pe la vârsta de 20 de ani, Efrem se retrase în pustiu, fugind de agitaţia oraşului pentru a sta de vorbă în linişte cu Dumnezeu şi pentru a trăi în preajma Îngerilor. Trecea dintr-un loc în altul, neînrobit de nimic, îndreptându-se într-acolo unde îl conducea Duhul Sfânt, spre ajutorul lui şi al fraţilor săi.
Astfel ajunse în cetatea Edesa în pelerinaj, fiind în căutarea unui om sfânt cu care să ducă o viaţă de călugărie. Întâlnind în calea sa pe o femeie desfrânată, el se prefăcu atunci că îi acceptă propunerile şi, spunându-i să îl urmeze, o conduse spre piaţa publică, în loc să caute un loc retras potrivit păcătuirii. Prostituata îi atrase atenţia : „De ce mă aduci aici ? Nu te ruşinezi să te vadă lumea ?” Sfântul îi răspunse :
„Nefericito, te temi de ochii oamenilor : de ce nu te temi de privirea lui Dumnezeu care vede totul şi care va judeca în ultima zi faptele noastre şi gândurile noastre cele mai ascunse?”. Cuprinsă de teamă, femeia se căi şi se lasă condusă într-un loc care să fie de ajutor mântuirii ei. După câţiva ani petrecuţi în Edesa Sfântul Efrem se întoarse să trăiască în pustiu.
Cum auzise laudele aduse virtuţilor Sfântului Vasile, Dumnezeu îi arătă într-o revelaţie că Episcopul Cezareei se asemăna cu o coloană de foc care unea pământul cu cerul. Fără să mai zăbovească, Efrem plecă spre Capadocia. Ajunse în Cezarea în ziua Bobotezei şi intră în biserică în momentul în care era oficiată Sfânta Liturghie. Deşi nu înţelegea greceşte, fu cuprins de admiraţie văzându-l pe marele Episcop propovăduind, căci vedea un porumbel alb pe umărul acestuia, care îi şoptea la ureche cuvinte dumnezeieşti. Acelaşi porumbel îi vesti Sfântului Vasile prezenţa în mulţime a umilului ascet sirian.