Potrivit calendarului ortodox, în data de 26 februarie îl pomenim pe preacuviosul părintele nostru Porfiriu, episcopul Gazei. Acesta se trăgea din cetatea Tesalonic și era fiu de oameni aleși și bogați.
Pornind din patria lui, s-a dus în Egipt, și mergând într-un schit, a îmbrăcat cinul monahal, iar după cinci ani, s-a dus la Ierusalim și a luminat pe mulți cu vorbele sale. Pentru ce făcute a fost hirotonit preot de Pravliu patriarhul Ierusalimului.
Ulterior, a fost hirotonit episcop al Gazei de Ioan episcopul Cezareii Palestinei împreună cu alți episcopil. Acolo, a ajutat mulți oameni să-și întărească credința și a întord pe mulți spre căldura și bunătatea dumnezeiască. Într-o vreme, văzând că mulți oameni erau nedreptățiți de stăpânii Gazei, care erau închinători la idoli și eretici, s-a dus la Constantinopol, l-a găsit pe sfântul Ioan Gură de Aur, care era atunci patriarh, i-a spus nevoia care l-a adus acolo.
Mai apoi, a fost dat pe seama lui Amantiu Cubicularul și acesta l-a primit cu bucurie și i-a spus și împăratului de venirea preacuviosului. Împăratul, mirându-se, a mulțumit după cum se cuvine lui Dumnezeu. La scurt timp, împărăteasa a născut pe Teodosie cel Tânăr. Astfel, chemând pe sfântul Porfiriu, a bincuvântat pruncul. „ Pentru care a rugat pe împărat, iar împăratul încă a făgăduit şi el. Iar dacă a citit câte cerea preacuviosul, s-a mâhnit zicând: nu este cu putinţă să fie izgoniţi slujitorii idolilor şi ereticii, din pricina multului folos şi ajutor pe care îl aduc.
Atunci, împărăteasa a zis către împărat: adevărat, greu lucru este cererea aceasta, împărate, dar şi mai grea este respingerea ei. După aceea a fost înduplecat şi împăratul să împlinească cele cerute. Şi a trimis cărţi, poruncind să fie goniţi din Gaza ereticii şi slujitorii la idoli. Iar fericitul Porfiriu a luat de la împărăteasă două sute de monede de aur ca să zidească biserică şi două sute monede simple de cheltuială, şi sosind în eparhia lui, a sfărâmat toate celelalte altare idoleşti şi a gonit pe ereticii.
Iar altarul lui Marnis arzându-l, a făcut acolo biserică, după forma ce i-a hotărât împărăteasa Eudoxia. Luminând după aceea înainte şi vieţuind cu cinste în aceeaşi eparhie şi făcând multe minuni, după douăzeci şi patru de ani, unsprezece luni şi opt zile, s-a mutat către Domnul”, se arată în noutăti-ortodoxe.ro.