Preacuvioasa maică Eufrosina. Sursa foto: doxologia.ro
25 septembrie este o zi importantă pentru credincioșii din întreaga țară, întrucât se săvârșește prăznuirea preacuviaosei maici Eufrosina. Tot astăzi, creștin-ortodocșii îl pomenesc pe tatăl acesteia, sfântul mucenic Pafnutie Egipteanul.
Potrivit calendarului creștin-ortodox, preacuvioasa maică Eufrosina a trăit în timpul împăratului Teodosie cel Mic, dedicându-și întreaga viață propovăduirii cuvântului Domnului, în ciua chinurilor groaznice pe care a fost nevoită să le îndure.
„Sfânta Eufrosina a trăit pe timpul Împaratului Teodosie cel Mic. Părăsind ea lucrurile veselitoare ale lumii și deșertăciunea și slavă vieții acesteia, și fugind pe ascuns din casă părintească, s-a schimbat pe sine, îmbracând haine bărbătești, Smarald numindu-se, în loc de Eufrosina. Și fiindcă a iubit viețuirea monahicească, a mers la o mânastire de bărbați, aratându-se că un famen împaratesc, și tunzându-și părul capului sau, se silea prin tot chipul să se ascundă, că să nu o afle Pafnutie, tatăl ei. După ce și-a câstigat dorința, se nevoia cu multe nevoințe și osteneli și cu rugăciuni neîncetate, pâna când și-a uscat cu totul trupul sau gingaș femeiesc, așa fel, încât toți frații mânastirii se spaimântau și se minunau, vazând pătimirea ei. Și cu adevărat era un lucru minunat, să vadă cineva o femeie frumoasă, locuind în mijlocul monahilor. Prin urmare așa a putut a străluci în mijlocul bărbaților cu virtuțile, precum și piatră cea scumpă smaraldul strălucește în mijlocul celorlalte pietre”, se arată în calendarul creștin-ortodox.
Tot astăzi, creștin-ortodocșii îl prăznuiesc pe sfântul mucenic Pafnutie Egipteanul, tatăl preacuvioasei maici Eufrosina. Chiar dacă a fost nevoit să îndure persecuțiile nemilosului împărat Dioclețian, acesta nu s-a lepădat de credința în Dumnezeu.
„Sfântul Martir Pafnutie a fost chemat din Egipt și s-a nevoit în deșert. În timpul persecutilor lui Dioclețian (284-305), guvernatorul Adrian a poruncit că Sfântul Pafnutie să îi fie adus înainte. Sfântul neasteptand după aceștia de au fost trimis să îl aducă,s-a înfățișat înaintea guvernatorului pentru a marturisii pe Hristos și pentru a primii mucenicestile cazne.
Dintre soldații care l-au pus la cazne, Dionisie și Callimachii, văzând puterea cu care Dumnezeu îl ținea pe mucenic neatins au crezut în Hristos Mântuitorul ei înșiși, fapta pentru care le-au fost tăiate capetele. După aceste cazne Sfântul Pafnutie a fost aruncat în închisoare unde dintre cei închiși adduce la Hristos un număr de 40, aceștia fiind și ei martirizari prin arderea cea de vii”, se arată în calendarul creștin-ortodox.