22 decembrie este o zi importantă pentru credincioșii din întreaga țară, întrucât astăzi se săvârșește pomenirea preacuvioasei sfintei mucenițe Anastasia Romana, cunoscută drept izbăvitoarea de otravă. Conform calendarului creștin ortodox, aceasta a trăit în Roma, pe vremea împăratului Dioclețian, mama fiind cea care i-a insuflat valorile creștine, încă de la o vârstă fragedă.
Și-a dedicat mare parte din viață călăuzindu-i pe cei aflați în nevoie pe calea Domnului, chiar dacă tiranul interzicea ferm astfel de practici. Prinsă și aruncată în temniță, Anastasia a îndurat chinuri groaznice pentru îndrăzneala de a-l sfida pe cel care conducea cetatea în acele vremuri.
„Sfânta şi preaviteaza Muceniţă Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie.
Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare
Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor.
După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulţi ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei”, se arată în calendarul ortodox.
Tot pe 22 decembrie este pomenit sfântul mucenic Hrisogon, care a trăit în cetatea Romei, pe vremea aceluiași împărat Dioclețian. Chiar dacă tiranul instaurase un regim draconic și interzicea orice formă de credință, Hrisogon l-a purtat pe Domnul în sufletul său până când și-a dat ultima suflare.
Totodată, este cel care a îndrumat-o pe sfânta Anastasia Romana pe calea credinței, chiar dacă a fost la rândul său aruncat în închisoare și supus la chinuri greu de imaginat. Prigoana împotriva creștinilor avea să-i aducă, însă, sfârșitul.
„Când s-a pornit prigoana împotriva creştinilor, a fost prins şi aruncat în închisoare. Sfânta Anastasia a scris Sfântului Hrisogon în închisoare să se roage pentru ea, ca soţul ei să se facă creştin, şi să se întoarcă creştin din călătoria pe care o făcea.
Dar Dumnezeu a găsit cu cale, în înţelepciunea Lui cea mare, ca soţul ei să nu se mai întoarcă, pierind în valurile mării. Pe când Diocleţian se afla în Nicomidia, a scris la Roma ca să fie omorâţi toţi creştinii, iar pe Hrisogon să-l aducă legat în Nicomidia, unde i s-a tăiat capul şi s-a suit purtător de cununi în ceruri”, se arată în calendar.