Calendar ortodox 20 ianuarie! Azi este pomenirea preacuviosului Eftimie cel Mare
Conform calendarului creștin ortodox, azi, 20 ianuarie, are loc pomenirea preacuviosului părintelui nostru Eftimie cel Mare. Acesta s-a născut din pântece sterp şi neroditor, ca şi sfântul Ioan Botezătorul. După moartea tatălui său, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, şi acesta „l-a rânduit în ceata clericilor”. Eftimie a făcut toate minunile cunoscute, a hrănit sute de srămani cu doar câteva pâini, a făcut din femei sterpe să fie din nou roditoare, iar pe unii i-a tămăduit de fel și fel de boli.
Tot azi, conform calendarului creștin ortodox are loc pomenirea sfinţilor mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu şi Vasilid, dar și a sfinţilor mucenici In, Pin şi Tim. Aceștia au pierit înghețați legați de un stâlp în mijlocul apei, pe timp de iarnă. Asta pentru că l-au mărturisit pe Hristos. Cei care au comis osândirea lor au fost barbarii închinători la idoli.
Calendarul ortodox spune că pe 20 ianuarie pomenim pe Eftimie cel Mare. „Ca şi Ilie a deschis porţile cerului şi a tămăduit pământul de nerodire. Strălucirea lăuntrică a sufletului acestui cuvios a vădit-o şi stâlpul de foc, care se pogora din cer, când cuviosul slujea, şi sta lângă el până se sfârşea Sfânta Jertfă, văzut fiind de toţi cei din jurul lui. El vedea cu mintea şi gândurile celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură, cunoscând pe cel ce venea cu cugetul curat şi pe cel ce era întinat, iar acesta era semnul curăţiei celei mai desăvârşite. Acest fericit ajungând la nouăzeci şi şapte de ani s-a mutat către Domnul, în zilele împăratului Leon cel Mare.”
Tot în ziua de 20 ianuarie pomenirea fericitului Petru Vameşul. Acesta a condus Africa, dar „era foarte crud şi nemilostiv; pentru acesta fusese supranumit Zgârcitul.” Despre el scrierile spun că totul a pornit de la nemilostenia sa.”Odată, un sărac s-a apropiat de el, căutând să-i ceară milostenie; dar el apucând o pâine, (că tocmai atunci brutarul îi aducea pâinile gătite pentru el) a aruncat cu ea după sărac, ca şi cum ar fi aruncat cu o piatră. Dar nici n-au trecut două zile că s-a îmbolnăvit greu şi în timpul bolii i s-a părut că vede o balanţă; de partea stângă a balanţei se aflau nişte bărbaţi întunecaţi la chip, care puneau în taler faptele lui cele rele, iar de partea dreaptă erau nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe şi minunaţi la faţă, care nu găseau ce să pună în taler ca să se cumpănească, decât pâinea ce o aruncase cu mânie săracului.”
„Acestea văzându-le Petru, şi-a venit în simţiri şi după ce s-a sculat din boală a împărţit la săraci toată avuţia lui, ba unuia i-a dat şi haina de pe el; iar în vis a văzut pe Hristos purtând haina aceasta. Apoi fericitul s-a vândut rob la un argintar şi preţul vânzării l-a dat tot la săraci. În urmă văzând fericitul că are să fie cunoscut cine este, a căutat să fugă din casa stăpânului său şi a zis către portar care era mut şi surd: în numele lui Hristos, auzi-mă şi-mi deschide poarta. Şi minune, surdo-mutul a început să audă şi să vorbească. Deci, deschizându-i-se, a fugit, ducându-se la Ierusalim şi de acolo la Constantinopol, unde a şi adormit în Domnul. „